Posts Tagged 'camasi de noapte'
vârful tocit al unui papuc de satin
i-a luat mult timp minții mele să ajungă în palatul unui împărat recunoscut pentru tristețea lui atât de singur încât până și gândurile îl părăseau uneori rămânea, atunci, cu capul gol și puteam să gândesc în locul lui câteva minute
vârful tocit al unui papuc de satin
i-a luat mult timp minții mele să ajungă în palatul unui împărat recunoscut pentru tristețea lui atât de singur încât până și gândurile îl părăseau uneori rămânea, atunci, cu capul gol și puteam să gândesc în locul lui câteva minute
se făcuse deja prea devreme
dormeam din mine se ridicau amintiri despre mine ca niște furnici invizibile care construiesc un mușuroi invizibil de care aveam să mă lovesc a doua zi de dimineață în drum spre baie deschid fereastra / tot în somn / și
se făcuse deja prea devreme
dormeam din mine se ridicau amintiri despre mine ca niște furnici invizibile care construiesc un mușuroi invizibil de care aveam să mă lovesc a doua zi de dimineață în drum spre baie deschid fereastra / tot în somn / și
precis
îmi amintesc de mine când nu îmi aminteam nimic când palmele mi se umpleau de piei și tremur și apoi mi se umpleau de gol când oasele mi se frângeau sub trupul greu al neputinței doar ca să renasc mai
precis
îmi amintesc de mine când nu îmi aminteam nimic când palmele mi se umpleau de piei și tremur și apoi mi se umpleau de gol când oasele mi se frângeau sub trupul greu al neputinței doar ca să renasc mai
cât infinit încape între două brațe
îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un
cât infinit încape între două brațe
îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
gaz
nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de
crusta care a căzut prea târziu
orașul fierbea acoperișurile ca niște cruste adăposteau în bubele lor fierbinți oameni în chiloți maieuri dezbrăcați până la brâu sau chiar de tot întinși leneși pe canapele fotolii sau pe gresia rece din baie sau bucătărie așteptând să se termine
crusta care a căzut prea târziu
orașul fierbea acoperișurile ca niște cruste adăposteau în bubele lor fierbinți oameni în chiloți maieuri dezbrăcați până la brâu sau chiar de tot întinși leneși pe canapele fotolii sau pe gresia rece din baie sau bucătărie așteptând să se termine
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
iepele
ne îmbătaserăm rău în noaptea aia am vomitat lumină unul peste altul până n-am mai rămas nimic dimineață ne pipăiam ca două cârtițe ne adulmecam pielea pleoapele ne atârnau grele inutile aproape până la pământ abia mai puteam sta în picioare auzeam cum
brățară
un oraș în care oamenii călătoresc pe biciclete invizibile prin urmare extrem de ușoare poate chiar cu greutate și masă neglijabile îi vezi dând din picioare prin aer ținând strașnic cu mâinile de ghidoane nevăzute alunecând într-o levitație caraghioasă pe
brățară
un oraș în care oamenii călătoresc pe biciclete invizibile prin urmare extrem de ușoare poate chiar cu greutate și masă neglijabile îi vezi dând din picioare prin aer ținând strașnic cu mâinile de ghidoane nevăzute alunecând într-o levitație caraghioasă pe
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
o limbă necunoscută
uneori nopțile se ridică din mine femei cu brațele cărămizii ca un abur nişte fantome perfect palpabile uneori vorbesc între ele /mereu într-o limbă necunoscută/ formând cuvinte din sunete care nu seamănă nici cu vocalele nici cu consoanele alăturări stranii
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem
login
sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem
ne obișnuim imediat
fețele ne stau ore în șir la coadă să intre în școli să învețe să lumineze chiar să ardă dacă este nevoie întunericul ne arde tălpile și ne întrebăm /printre dinții minții ca și cum gândurile ar avea o gură/
ne obișnuim imediat
fețele ne stau ore în șir la coadă să intre în școli să învețe să lumineze chiar să ardă dacă este nevoie întunericul ne arde tălpile și ne întrebăm /printre dinții minții ca și cum gândurile ar avea o gură/
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
combustie
ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și
micro-scop
vestea zboară pe deasupra noastră cu aripile lăbărțate secătuite de distanțe ferindu-se de împovărări inutile de vânt potrivnic de gheață de arșiță vestea ne vede pe toți în egală măsură ne deslușește rapid cefele sau chipurile în funcție de ora
micro-scop
vestea zboară pe deasupra noastră cu aripile lăbărțate secătuite de distanțe ferindu-se de împovărări inutile de vânt potrivnic de gheață de arșiță vestea ne vede pe toți în egală măsură ne deslușește rapid cefele sau chipurile în funcție de ora
când
când primăvara purta fuste scurte și îi pipăiam pulpele cu vântul din vârful degetelor noastre când viețile noastre erau rotunde și nu izbuteau să rănească pe nimeni când muzica era alb și negru când trupurile noastre vorbeau în somn circulând
când
când primăvara purta fuste scurte și îi pipăiam pulpele cu vântul din vârful degetelor noastre când viețile noastre erau rotunde și nu izbuteau să rănească pe nimeni când muzica era alb și negru când trupurile noastre vorbeau în somn circulând
pătura de mohair și un telefon din unt
Erau cam -5 grade afară. Poate chiar mai puțin. Geamurile înfloriseră pe la colțuri, dar gândul nu zăbovea mult la dincolo: în cameră mirosea a țuică fiartă cu piper. Unii pun și frunze de dafin, da’ mie nu-m’ place, zicea C.
pătura de mohair și un telefon din unt
Erau cam -5 grade afară. Poate chiar mai puțin. Geamurile înfloriseră pe la colțuri, dar gândul nu zăbovea mult la dincolo: în cameră mirosea a țuică fiartă cu piper. Unii pun și frunze de dafin, da’ mie nu-m’ place, zicea C.
un nasture era tot ce contá
atâta magie în jurul unei simple intrări pe ușă proiectam trupuri brațe coapse în spațiul întunecat al micii mele vămi – un hol în capul scărilor o bucată de ciment mozaicat pe care eu nu puteam sta drept din cauza
un nasture era tot ce contá
atâta magie în jurul unei simple intrări pe ușă proiectam trupuri brațe coapse în spațiul întunecat al micii mele vămi – un hol în capul scărilor o bucată de ciment mozaicat pe care eu nu puteam sta drept din cauza
călătorină
am găsit într-un pod pe care nu l-am locuit niciodată câteva caiete pe care le-am mâzgălit călătorind ici colo plecând dimineața devreme ridicându-mă de lângă propriul corp doamne, ce frumos dormeam cumpărându-mi bilet dus din gara pe fruntea căreia ceasul
călătorină
am găsit într-un pod pe care nu l-am locuit niciodată câteva caiete pe care le-am mâzgălit călătorind ici colo plecând dimineața devreme ridicându-mă de lângă propriul corp doamne, ce frumos dormeam cumpărându-mi bilet dus din gara pe fruntea căreia ceasul
zidul răsfrângerii
în fiecare stație de autobuz am ridicat niște ziduri subțiri din cărămizi transparente sau din ce am avut la îndemână dar cu siguranță ceva transparent în care oameni care nu s-au întâlnit niciodată strecurau bilete pe care așterneau o durere
zidul răsfrângerii
în fiecare stație de autobuz am ridicat niște ziduri subțiri din cărămizi transparente sau din ce am avut la îndemână dar cu siguranță ceva transparent în care oameni care nu s-au întâlnit niciodată strecurau bilete pe care așterneau o durere
nimic la televizor
prima oară când mi-a vorbit despre el l-a imaginat într-un câmp îi deforma cuvintele în timp ce încerca să-l sărute apoi l-a trimis în război sau la piață să care bidoane cu apă doar ca să-l vadă chinuindu-se își imagina
nimic la televizor
prima oară când mi-a vorbit despre el l-a imaginat într-un câmp îi deforma cuvintele în timp ce încerca să-l sărute apoi l-a trimis în război sau la piață să care bidoane cu apă doar ca să-l vadă chinuindu-se își imagina
mor cu găleata
uite-așa exact în loc să-mi beau toamna dintr-o cană mov pe care sfinți de porțelan au plâns cu lacrimi albe mă bărbieresc oglindindu-mi vârful bărbiei în niște resturi de-ale tale care nu ți-au mai încăput pe sub piele și realizez
mor cu găleata
uite-așa exact în loc să-mi beau toamna dintr-o cană mov pe care sfinți de porțelan au plâns cu lacrimi albe mă bărbieresc oglindindu-mi vârful bărbiei în niște resturi de-ale tale care nu ți-au mai încăput pe sub piele și realizez