- Eu zic așa: ia tu schelele alea de-atârnă de peste un an pe peretele casei și aruncă-le dracu’ undeva, la marginea orașului…
- Da’ au zis că aduc ceva nou, zilele astea…
- Ce să mai aducă? Niște boi, toți! O jumătate de oră mi-a luat numai să-i prind la telefon. Niște boi, clar, ascultă-mă!
- Te cred. Niște boi. Dar poate aduc ceva nou… Peretele ăsta arată așa de urât. De peste un an, vorba ta.. Ce dracu’?
- Dă-i dracu’! Niște boi. Și, după ce că am așteptat o juma’ de oră, boii dracu’, mi-a răspuns una care mi-a zis că toată divizia de traseu e plecată în concediu…
- Deh, cu criza… Cum adică “divizia de traseu”?
- Niște boi, ți-am zis, doar. Numa’ așa, ca să se afle-n treabă. Eu zic așa: ia tu schelele alea de-acolo. Arată urât, zău. Boii dracu’!
- Da, niște boi, da’ le mai las câteva zile. Poate vin cu ceva nou. Orice. Anu’ trecut, pe vremea asta, era ceva cu fructe. Roșii. Se potrivea bine cu streașina nouă. Las’ că poate vin cu ceva totuși. Mi-ar plăcea una la o bancă, să se uite lumea la casa noastră și să rămână cu gura căscată…
- Niște boi, clar. Schelele sunt urâte. Poate vine una cu o bancă și ai noroc.
- Orice e bun. Poate vin. Lasă.
***
(București, septembrie 2009, Canon 20D)
(Byblos - Liban, 10 noiembrie 2009, Canon 20D)
(fotografia nu e prelucrată deloc: Byblos - Liban, 7 noiembrie 2009, Canon 20D)
(Byblos - Liban, 7 noiembrie 2009, Canon 20D)
(Barcelona, 6 ianuarie 2010, Canon 5D MarkII)
