Posts Tagged 'intuneric'

cât infinit încape între două brațe

îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un

/ No comments

cât infinit încape între două brațe

îmi priveam aproape absent corpul cum intră în ultimul pătrar păstrându-și întunericul pentru sine revelând părți comune mii de brațe care atârnă prin spațiu ca niște cili haotici fără niciun sens fără exercițiul prinderii știind doar să aștepte sunt un

/ No comments

puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă

puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și

/ No comments

puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă

puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și

/ No comments

vise

era întuneric deplin brațele albe ale unui trup dintr-un vis mai vechi tăiau bezna cu niște mișcări moi stinse parcă apărându-și trupul – invizibil, de altfel – de toată înecăciunea asta reușeam să deschid pleoapele suficient de repede și de

/ No comments

vise

era întuneric deplin brațele albe ale unui trup dintr-un vis mai vechi tăiau bezna cu niște mișcări moi stinse parcă apărându-și trupul – invizibil, de altfel – de toată înecăciunea asta reușeam să deschid pleoapele suficient de repede și de

/ No comments

gaz

nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de

/ No comments

gaz

nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de

/ No comments

login

sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem

/ No comments

login

sufletele noastre lihnite după încă o zi de muncă de cotrobăit prin tot felul de cotloane după emoții noi se descompun noaptea se risipesc discret prin camere și cine știe poate că vizitează locuri necunoscute în timp ce noi suntem

/ No comments

combustie

ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și

/ One Comment

combustie

ardeam în noi clocotind până la ultima liniște ne goleam oasele de măduvă și ne umpleam cu jar vobeam despre tot felul de incandescențe futile dar gândurile ne zburau inevitabil la futut pentru că ne observam piepturile și brațele și

/ One Comment

ne-a intrat detergent în stilouri

nopțile ni se ridică umbrele de pe rânduri cuvinte goale umblă despuiate prin camere trecând prin pereți fără niciun fel de delicatețe se răzbună pe tăcere violând-o repetat cu mădularele lor noduroase sub ochii neputincioși ai poliției gândurilor care o

/ 3 Comments

ne-a intrat detergent în stilouri

nopțile ni se ridică umbrele de pe rânduri cuvinte goale umblă despuiate prin camere trecând prin pereți fără niciun fel de delicatețe se răzbună pe tăcere violând-o repetat cu mădularele lor noduroase sub ochii neputincioși ai poliției gândurilor care o

/ 3 Comments

de fapt, nu se întâmplase nimic

Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,

/ One Comment

de fapt, nu se întâmplase nimic

Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,

/ One Comment

neidentificat(ă)

m-au chemat la poliție într-o zi să particip la identificarea celui sau celei care mi-a ucis o zi dragă cândva am răspuns foarte amabil că am încă munții înmuiați în cerneală și am foarte multe și importante lucruri de scris

/ No comments

neidentificat(ă)

m-au chemat la poliție într-o zi să particip la identificarea celui sau celei care mi-a ucis o zi dragă cândva am răspuns foarte amabil că am încă munții înmuiați în cerneală și am foarte multe și importante lucruri de scris

/ No comments

blestem standard

când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei

/ 7 Comments

blestem standard

când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei

/ 7 Comments

nani

noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu

/ 2 Comments

nani

noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu

/ 2 Comments

o noapte de octombrie

pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la

/ 2 Comments

o noapte de octombrie

pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la

/ 2 Comments

trans-lucid

un gând mort splendid până-n adâncul coastelor știrbite de o daltă mânuită neglijent îmi urcă etajele vieții superbă priveliște zice gândul vii cu vii morții cu morții zice un mort din familie și ma întoarce pe partea celalaltă ca pe

/ One Comment

trans-lucid

un gând mort splendid până-n adâncul coastelor știrbite de o daltă mânuită neglijent îmi urcă etajele vieții superbă priveliște zice gândul vii cu vii morții cu morții zice un mort din familie și ma întoarce pe partea celalaltă ca pe

/ One Comment

construiesc cu migală

ce frumos își caută fiecare liniștea în margini în ziduri în durere în panică în rictusuri stranii ale sufletului după ce am făcut tot zgomotul din lume ca să intrăm în cineva să-i răscolim urletele ființei să-i ascultăm repertoriul de

/ 6 Comments

construiesc cu migală

ce frumos își caută fiecare liniștea în margini în ziduri în durere în panică în rictusuri stranii ale sufletului după ce am făcut tot zgomotul din lume ca să intrăm în cineva să-i răscolim urletele ființei să-i ascultăm repertoriul de

/ 6 Comments

așa

așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu

/ 5 Comments

așa

așa, cum privesc între răsărit și apus, văd foarte clar cum lumina șterge lumea rotund, fără să mai lase loc interpretărilor, putem fi o orchestră de viori ascuțite sau de contrabași gravi, lumina nu ne-ar auzi, ar mătura lumea cu

/ 5 Comments

poate acum

niciodată primul niciodată întâiul care taie carnea cerului lăsându-i o brazdă sângerie niciodată primul care să îmblânzească valurile nisipurile adâncurile niciodată cuceritorul de vulvă dospită și neîncepută niciodată întemeietorul de gânduri împlinitorul de faptă negândită niciodată răvășitorul de patimi reorânduitorul

/ 4 Comments

poate acum

niciodată primul niciodată întâiul care taie carnea cerului lăsându-i o brazdă sângerie niciodată primul care să îmblânzească valurile nisipurile adâncurile niciodată cuceritorul de vulvă dospită și neîncepută niciodată întemeietorul de gânduri împlinitorul de faptă negândită niciodată răvășitorul de patimi reorânduitorul

/ 4 Comments

declarații

În primul și-n primul rând, Billie Jean is not my lover. Am știut, o vreme, unde e ascunsă urechea lui van Gogh, dar am confundat-o cu moaștele unei sfinte și am cedat-o bisericii. De asemenea, nu mai știu care biserică.

/ 4 Comments

declarații

În primul și-n primul rând, Billie Jean is not my lover. Am știut, o vreme, unde e ascunsă urechea lui van Gogh, dar am confundat-o cu moaștele unei sfinte și am cedat-o bisericii. De asemenea, nu mai știu care biserică.

/ 4 Comments

acolo

Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,

/ No comments

acolo

Sub lumina fragedă, mută, a soarelui Franței, domnul P. decise să intre în corul vocilor care intonează încet, fără să fie auzite nici de Dumnezeu, nici de vreun muritor, arii scurte împotriva durerii. Acolo, sub soarele care usucă încet, invizibil,

/ No comments

hreanul pișcă

ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești

/ 2 Comments

hreanul pișcă

ai și plecat și n-am apucat să-ți spun cine sunt, te-a luat dracu’ direct de pe fundul cănii de cafea, îmbrăcată toată în zaț, nu știam că zațul poate fi atât de frumos, de obicei când spui zaț te gândești

/ 2 Comments

falanga

ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la

/ 3 Comments

falanga

ce corvoadă să fii prins, așa, cu obrazul între două amintiri, să nu știi pe ce lume trăiești, să îți curgă niște poezie cerată din ureche, nu știm, domnule, ce e, poate e de la tiroidă, poate e de la

/ 3 Comments