puteam să rămân, dar nu exista pedeapsă

puteam foarte bine să rămân în bucata mea de iarbă sub bucata mea de cer acolo unde vântul nu scoate niciun sunet acolo unde lumina gâdilă ușor timpanele acolo unde muzica se ridică din pământ ca niște izvoare fierbinți și ne face carnea să sfârâie

acolo unde nimeni nu intră înainte de viață și nimeni nu trăiește înainte de moarte

acolo unde șoaptele ne cad din guri pe te miri unde acolo unde nu există înțelepciune păcat și pedeapsă acolo unde cerul îmi apasă pieptul cu stelele acolo unde doar pleoapele înțeleg vraja întunericului

acolo unde iarba trosnește când crește și visele sunt pline de insecte care își fac mușuroaie peste cele mai dragi nouă ființe acolo unde există o singură limbă cu un singur cuvânt și acela necunoscut

puteam

dar n-am vrut, na

(foto (C) Rareș Petrișor)

Leave a Reply