practic, cum să vă spun, s-a întâmplat să fiu în preajmă când au venit camioanele, milioane, dar ce zic eu?, poate miliarde de arbuști defecți aduși din pădurea de lângă Săratele i-au deșertat pe toți sub pleoapele mele cuvintele au început să-mi fugă prin bășici a fost o zi înnegurată ferăstraiele mestecau cuminți niște foioase nici astăzi nu pot să-mi dau seama cum m-am nimerit în pădurea aia tocmai atunci când veneau camioanele cu lame proaspete lucioase frumoase îți luau ochii sufletul

practic, cum să vă spun, s-a întâmplat să fiu în preajmă în ziua în care m-am născut am legat o prietenie strașnică bazată strict pe interes

tu îmi dai sufletul, eu îți tai pădurile, ok? și eu n-am câștigat nimic

astăzi, lângă Săratele, s-a deschis o uzină de salcie târzie

cică sporește rata combustiei interne persoanelor între 26 și 26 de ani și jumătate*

sunt cozi nesfârșite la poarta uzinei

practic, cum să vă spun, s-a întâmplat să fiu acolo când am murit, niște femei cu ochii plini de arbuști, niște bărbați (nu știu cine erau) cu brațele pline de butuci, câțiva copii cu mușchi proaspăt în păr, nimeni important, din câte am văzut, și-au prins securile la brâu pentru câteva minute, m-au vorbit de bine, au luat o gură de mure și-au plecat

nu mai știu nimic despre mine de-atunci

umblă vorba că uzina de lângă Săratele o să fie cumpărată de niște nemți

nemții ăștia sunt dați dracu’

*nicio vorbă, până acum, despre celelalte persoane

foto ©Rareș Petrișor