vorbești destul de mult

nu mai e nimic interesant la televizor mi-ai zis și ai călcat încet și tandru în picioare toate cojile de femei care mi-au căzut după tăblia patului uite ăsta ar putea fi foarte bine happycentrul meu m-ai zis și mi-ai

săratele

practic, cum să vă spun, s-a întâmplat să fiu în preajmă când au venit camioanele, milioane, dar ce zic eu?, poate miliarde de arbuști defecți aduși din pădurea de lângă Săratele i-au deșertat pe toți sub pleoapele mele cuvintele au

un domn. orice domn

un domn bine, îmbrăcat nici elegant nici sărăcăcios, curat, cu fruntea bine ascunsă sub boruri dar cu privirea la vedere, nici prea înalt, nici prea scund – ce mai, vreau să spun că ar putea fi oricare dintre bărbați (forțând

două ceasuri doxa, paradoxa

am descoperit, da, puteţi să mă invidiaţi, dar în linişte pentru că am avut o zi extrem de gălăgioasă, secretul celei mai alunecoase şi în acelaşi timp vâscoase vaseline. pe lângă ingredientele cunoscute – untură de bou malac, unt de

ca în fiecare an

am adormit, aşa cum fac aproape an de an, şi m-am trezit în oraşul ăsta nici mare nici mic, nici în munte nici pe malul vreunei ape, cu oameni nici ascunşi nici foarte întredeschiși, m-am trezit exact când soarele se

veioză de vânzare

Am o veioză de vânzare. O am din copilărie. Am învăţat cu ea, am citit împreună cărţile lui Jules Verne şi Dumas, literatura obligatorie, am răsfoit un număr tocit din Bravo, apoi am admirat tensionaţi spread page-ul din Playboy (la