o carne albă fierbinte

cu o mișcare sigură precisă programată și repetată probabil cu mult timp înainte toate farurile din toate porturile lumii și-au întors oglinzile spre noi privindu-ne fix cu fasciculul acela puternic ieșind ca din ochiul unui ciclop din gura inundată cu lumină a unui furnal cumplit privindu-ne fix corăbii din carne rătăcind inutil pe un continent nedescoperit neidentificat fragil ambarcațiuni osoase cărând milioane și milioane suflete miliarde de întrebări nenumărate inspirații și expirații care fac chilele osoase să trosnească să pârâie prin carnea transparentă se vede lumina farurilor se văd țărmurile porturilor țărmuri la care noi nu vom ajunge pentru că ne e frică de margini mereu ne-a fost frică de ce va fi după de ce înseamnă mâine de cei care am putea fi miliarde de perechi de ochi cu priviri goale se uită în direcția luminii nu e nimic divin acolo judecata e simplă rece tăioasă așteptăm cu capetele plecate ca niște vite apăsate de jug să ne străpungă lumina să ne umple

să ne dea un rost

cu o mișcare scurtă programată probabil de ceva vreme farurile ne umplu piepturile cu o carne lichidă fierbinte albă care ne apasă întrebările și respirațiile inutile și ne face să simțim țărmurile mai aproape

și

câteodată când nopțile sunt senine

să ne vedem pe un alt țărm pe alt un continent nedescoperit neidentificat fragil

foto ©Rareș Petrișor

Leave a Reply