în prag

știrile intră în mine cu picioarele dinainte ca într-o cameră rece care aștepta deja moartea stau în prag de dimineață de când m-am bărbierit – am lame noi, e o plăcere – am simțit că trebuie să stau în prag și să aștept o moarte lumea postează lucruri cu gust de fericire pe facebook unii mai curajoși pun fotografii din concediu în camera rece pregătită deja pentru moarte intră câteva dricuri apoi altele apoi altele ca și cum șoseaua aia care nu se mai termina e făcută din carnea mea din oasele mele din oasele oaselor mele – pentru că și oasele au părinții lor, familiile lor – șoseaua pe care puțin mai devreme au trecut câteva mașini în care oamenii își vedeau liniștiți de certurile lor de dramele lor cel puțin la fel mari ca vestea care avea să-mi intre în cameră încălțată cu jante de aliaj purtând o rochie de aluminiu vopsită cu negru metalizat moartea intră triumfal îmi alunecă printre degete chiar dacă vreau s-o opresc – sunt mereu concentrat asupra ceva deloc important – trimit un mesaj scriu un text răspund amuzat la un telefon mângâi un sân adulmec o piele râd la un râs și moartea intră pe sub tălpilr noastre aruncând șuvoaie de sânge prin lampa în infraroșu a telecomenzii stele purpurii înghețate ne înfloresc pe ecranele televizoarelor pe ecranele telefoanelor pe ecranele sufletelor și rămânem minute în șir tălâmbi incompleți

și atât de în viață

foto ©Rareș Petrișor

One Comment

  1. cleosejoacă

    și atât de uituci.

Leave a Reply