și până la urmă toți munții pe care-i urcam împreună scufundându-ne împotriva gravității confundându-ne cu două insule de tristețe două bule de un dramatism mai ușor decât aerul ridicându-se ca uleiul în chiuveta jumătate umplută cu apă și vase de la petrecerea de aseară la care ne-am cunoscut și pe care am hotărât să le spălăm împreună ceea ar putea fi, ne-am gândit, al doilea cel mai bun frumos lucru după incinerare pentru că

până la urmă

toate văile în care cădeam împreună prăbușindu-ne împotriva atracției noastre patologice pentru înălțimi cădeam în imponderabilitate în întuneric pe funduri de oceane acolo unde aveam tot timpul din univers să ne străbatem insulele de tristețe în lung și-n lat învățându-ne pe de rost foarte repede fără hărți și busole fără nimic la radio sau televizor fără nicio direcție sau regulă fără familii și amintiri fără obligații financiare și deadlineuri mai ușori decât oricare dintre drame mai rapizi decât lumina care se scurge din întrerupătoare te miri unde poate chiar în chiuveta în care bulele noastre au hotărât să plutească împreună la petrecerea de aseară

și ne-am ținut în brațe un termen nelimitat sfidând organizații de securitate alimentară și politică deopotrivă provocând oroare și dezgust invidie și admirație îndemnând atâta lume bună cu viitorul asigurat să lase totul dracului și să arunce în trecut cu bulgări de nămol terapeutic provocând lumea artistică literați critici inspirând scenariști dramaturgi și romancieri să ne reinventeze viețile și să ordoneze în sfârșit lumea după finețea sfârcurilor și lungimea penisului

mult înainte de a-și da seama cineva că la petrecerea de aseară nu era nicio chiuvetă