septembrie, iulie

lăsat așa să mă gândesc de unul singur dacă sunetele sună așa cum trebuie să sune dacă pruncii sug așa cum trebuie să sugă dacă Gangele spală așa cum trebuie să spele dacă ploile vin atunci când trebuie să vină și țin atât cât trebuie să țină dacă mamele se duc unde ar trebui să se ducă dacă gloanțele se duc acolo unde ar trebui să se ducă dacă oasele ne dor atât cât ar trebui să ne doară

am găsit o scrisoare deschisă pe care am redeschis-o în care ceream lumii

_________________ să-și piardă orice fel de respect față de mine să mă desconsidere renege uite violeze alunge a trebuit s-o rescriu pentru că nu avea niciun fel de sfârșit și am cerut să dispar complet pentru că numai așa aș putea să scriu despre mine fără să mă deranjez extrăgând din oase atâtea oase câte trebuie luând din sânge atât sânge cât trebuie din ochi exact atâta lumină câtă trebuie din carne atâta durere câtă trebuie din degete atât tremur cât trebuie din piele atâta distanță câtă trebuie din brațe atâtea trupuri câte trebuie din inimă atât zgomot cât trebuie și închizând scrisoarea aș putea s-o redeschid imediat privind spre aparatul de radio care brusc începe un buletin de știri din 26 septembrie 1946 o zi frumoasă de joi – din puțina spaniolă pe care o știu – apoi prezentatorul spune ceva despre posibila întoarcere a regelui George al II-lea în Grecia zilele acestea după care nu se mai aude nimic mă uit la foaia albă scoasă din plic și nu-mi mai amintesc nimic

nevoit să mă gândesc singur dacă puștile deschid gura atât cât trebuie să muști dacă morții deschid ochii atât cât trebuie să privești dacă tălpile ard atât cât trebuie să pleci dacă Gangele curge atât cât trebuie să cazi

apoi la radio începe din nou transmisia buletinului de știri de data asta din 6 iulie 1963 și aproape că puteai simți entuziasmul prezentatorului citind rândurile despre aprobarea incinerarii ca practică funerară oficială

iar apoi starea vremii

Leave a Reply