Posts Tagged 'jurnal'
0-0
brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de voi de trunchiurile voastre îngălbenite întinzând brațele vlăguite ca niște amintiri nedorite ca niște copii triști goi fără copilărie vino și stai puțin lângă mine să încercăm să facem niște copii
0-0
brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de voi de trunchiurile voastre îngălbenite întinzând brațele vlăguite ca niște amintiri nedorite ca niște copii triști goi fără copilărie vino și stai puțin lângă mine să încercăm să facem niște copii
natură foarte moartă, cu drojdie și Schwarzenegger
Tot ceea ce trebuia să fac era să uit de pantoful tău stâng, cu baretă înflorită, căzut pe o parte, puțin schimonosit de la purtat. Părea chircit, ca un copil bolnav de stomac. Poate e de la iaurtul ăla, puțin
natură foarte moartă, cu drojdie și Schwarzenegger
Tot ceea ce trebuia să fac era să uit de pantoful tău stâng, cu baretă înflorită, căzut pe o parte, puțin schimonosit de la purtat. Părea chircit, ca un copil bolnav de stomac. Poate e de la iaurtul ăla, puțin
plutește fier prin noi
și turnam plecările noastre în forme de fontă cele mai ciudate au fost niște elefanți strâmbi pe care i-am vândut pe piața neagră din India stau și acum în colecția abandonată a unui colecționar mort din Tamil Nadu voiam neapărat
plutește fier prin noi
și turnam plecările noastre în forme de fontă cele mai ciudate au fost niște elefanți strâmbi pe care i-am vândut pe piața neagră din India stau și acum în colecția abandonată a unui colecționar mort din Tamil Nadu voiam neapărat
cronică teatrală microlosală în câteva acte
de fiecare dată când oamenii își dau viața pe gât îmi vine norul de ducă îmi prind degetele într-o horă de zece persoane nici mai mult nici mai puțin și cânt o doină într-n femur trist închid ferestrele buzele nările
cronică teatrală microlosală în câteva acte
de fiecare dată când oamenii își dau viața pe gât îmi vine norul de ducă îmi prind degetele într-o horă de zece persoane nici mai mult nici mai puțin și cânt o doină într-n femur trist închid ferestrele buzele nările
genunchiul tău n-are un unchi bogat în America
mi-am tras o palmă doar ca să nu mă uite durerea pâinea are gust de o porțiune de piele de pe gâtul tău am aterizat acolo cândva când a fost ceață pe aeroportul din Frankfurt două echipaje de pompieri au
genunchiul tău n-are un unchi bogat în America
mi-am tras o palmă doar ca să nu mă uite durerea pâinea are gust de o porțiune de piele de pe gâtul tău am aterizat acolo cândva când a fost ceață pe aeroportul din Frankfurt două echipaje de pompieri au
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
scrisoare către fiii voștri
dragii mei, îmi pare atât de rău că nu o să mai purtați haina mea din blană de oaie în drum spre școală cu mușchiul sprinten către fata cu ochii verzi care privea cu jind spre alți băieți cu sufletul
scrisoare către fiii voștri
dragii mei, îmi pare atât de rău că nu o să mai purtați haina mea din blană de oaie în drum spre școală cu mușchiul sprinten către fata cu ochii verzi care privea cu jind spre alți băieți cu sufletul
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
jurnal: foarte curând
curând aveam să cresc să prind curaj și să-mi strecor degetele tot mai îndrăzneț sub fusta timpului gâtuiam orele doar privindu-le în ochi mi-era mereu poftă de timp voiam să-l am prin preajmă să-i spun că-l iubesc să-l găsesc seara
jurnal: foarte curând
curând aveam să cresc să prind curaj și să-mi strecor degetele tot mai îndrăzneț sub fusta timpului gâtuiam orele doar privindu-le în ochi mi-era mereu poftă de timp voiam să-l am prin preajmă să-i spun că-l iubesc să-l găsesc seara
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
cum să obții un abdomen de vis în 30 de zile
Ai tăcut brusc, ai luat cartea de pe noptieră, ai intrat cu degetul în ea ajutată de semnul de carte pe care ți l-am adus din Hong-Kong, pătat de cafea, franjurit. Cartea e nouă, ai cumpărat-o acum două zile. Deasupra
cum să obții un abdomen de vis în 30 de zile
Ai tăcut brusc, ai luat cartea de pe noptieră, ai intrat cu degetul în ea ajutată de semnul de carte pe care ți l-am adus din Hong-Kong, pătat de cafea, franjurit. Cartea e nouă, ai cumpărat-o acum două zile. Deasupra
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
jurnal: foarte bine
Putem foarte bine să explodăm în cineva fără să-și dea seama. Dramatic e faptul că tu dorești să-și dea seama.
jurnal: foarte bine
Putem foarte bine să explodăm în cineva fără să-și dea seama. Dramatic e faptul că tu dorești să-și dea seama.
jurnal: călătorii imprecise
Când fericirea e la îndemână, ne amintim că avem picioare. Îmi plac oamenii cu gâtul transparent, le vezi cuvintele din timp. Am avut un asemenea apetit pentru nefericire, încât am semănat multă vreme. Dimineața, când îmi privesc picioarele atârnând din
jurnal: călătorii imprecise
Când fericirea e la îndemână, ne amintim că avem picioare. Îmi plac oamenii cu gâtul transparent, le vezi cuvintele din timp. Am avut un asemenea apetit pentru nefericire, încât am semănat multă vreme. Dimineața, când îmi privesc picioarele atârnând din
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie
jurnal: big fish, little fish
e foarte bizar să descoperi într-o zi anume care nu anunța nimic special, fie vorba între noi că ești un animal urât nedorit inutil că umbra pe care o faci alungă până și gândacii despre care se spune că ar
jurnal: big fish, little fish
e foarte bizar să descoperi într-o zi anume care nu anunța nimic special, fie vorba între noi că ești un animal urât nedorit inutil că umbra pe care o faci alungă până și gândacii despre care se spune că ar