0-0

brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de voi de trunchiurile voastre îngălbenite întinzând brațele vlăguite ca niște amintiri nedorite ca niște copii triști goi fără copilărie

vino și stai puțin lângă mine să încercăm să facem niște copii din flori din bumbac ar fi cel mai bine să stăm apoi să-i privim în serile lungi din Sud cum le cresc viețile albe pufoase numai bune de cules

brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de tine de povestea ta îngălbenită care mă rănește ca un pieptene știrb

vino și stai puțin lângă mine să încercăm să ne transformăm fiecare în câte un picior și să fugim în lume eu piciorul unei babe nebune tu piciorul unei servante sau al unui pensionar bun ca pâinea oarbă fost terorist în Orientul Mijlociu să sprijinim tot felul de lucruri și cauze poate să și candidăm la o primărie de sector

brusc mi-am dat seama că n-am nevoie de picioarele voastre ca să-mi înflorească în picioare copii din bumbac cu picioare reci albe plutitoare suflați suflați suflați pânzele lor vor crește mă vor duce departe departe de voi veți fi ca o limbă veche bucăți din lumea voastră vor fi greu de găsit

vino și stai puțin lângă mine să încercăm să naștem niște pești în noi poate din gândurile astea sângerii poate din pâinea oarbă a unui pensionar din Orientul Mijlociu să sprijinim tot felul de curenți în orice caz pe unii care ne duc foarte foarte departe unul de altul spre neștiut spre locul în care limba noastră veche va fi ca nouă povestea noastră galbenă va părea albastră cu brațe puternice și ne vor crește copii frumoși de bumbac pe picioare

foto ©Rareș Petrișor

2 Comments

  1. cristian sirb

    Din nou vom spune că ne potrivim… Dar ce-i de făcut. Unele fantome ale trecutului n-au granițe.

Leave a Reply