jurnal: drumul cel mai scurt, vă rog
o anumită doză de tristețe când te oprești în mijlocul unei tristeți ca și cum ai vrea să-ți dai seama ce se întâmplă și realizezi că nu există niciun mijloc de a o consuma până la capăt de a fi
jurnal: drumul cel mai scurt, vă rog
o anumită doză de tristețe când te oprești în mijlocul unei tristeți ca și cum ai vrea să-ți dai seama ce se întâmplă și realizezi că nu există niciun mijloc de a o consuma până la capăt de a fi
0-0
brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de voi de trunchiurile voastre îngălbenite întinzând brațele vlăguite ca niște amintiri nedorite ca niște copii triști goi fără copilărie vino și stai puțin lângă mine să încercăm să facem niște copii
0-0
brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de voi de trunchiurile voastre îngălbenite întinzând brațele vlăguite ca niște amintiri nedorite ca niște copii triști goi fără copilărie vino și stai puțin lângă mine să încercăm să facem niște copii
judecata de apoi nouăsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – În realitate ești mai gras, răspunse Domnul P.
judecata de apoi nouăsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – În realitate ești mai gras, răspunse Domnul P.
natură foarte moartă, cu drojdie și Schwarzenegger
Tot ceea ce trebuia să fac era să uit de pantoful tău stâng, cu baretă înflorită, căzut pe o parte, puțin schimonosit de la purtat. Părea chircit, ca un copil bolnav de stomac. Poate e de la iaurtul ăla, puțin
natură foarte moartă, cu drojdie și Schwarzenegger
Tot ceea ce trebuia să fac era să uit de pantoful tău stâng, cu baretă înflorită, căzut pe o parte, puțin schimonosit de la purtat. Părea chircit, ca un copil bolnav de stomac. Poate e de la iaurtul ăla, puțin
judecata de apoi optsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – Încerc să mă axez pe dezaxare, răspunse Domnul P.
judecata de apoi optsprezece
– Și?, întrebă Vocea. – Încerc să mă axez pe dezaxare, răspunse Domnul P.
plutește fier prin noi
și turnam plecările noastre în forme de fontă cele mai ciudate au fost niște elefanți strâmbi pe care i-am vândut pe piața neagră din India stau și acum în colecția abandonată a unui colecționar mort din Tamil Nadu voiam neapărat
plutește fier prin noi
și turnam plecările noastre în forme de fontă cele mai ciudate au fost niște elefanți strâmbi pe care i-am vândut pe piața neagră din India stau și acum în colecția abandonată a unui colecționar mort din Tamil Nadu voiam neapărat
cronică teatrală microlosală în câteva acte
de fiecare dată când oamenii își dau viața pe gât îmi vine norul de ducă îmi prind degetele într-o horă de zece persoane nici mai mult nici mai puțin și cânt o doină într-n femur trist închid ferestrele buzele nările
cronică teatrală microlosală în câteva acte
de fiecare dată când oamenii își dau viața pe gât îmi vine norul de ducă îmi prind degetele într-o horă de zece persoane nici mai mult nici mai puțin și cânt o doină într-n femur trist închid ferestrele buzele nările
genunchiul tău n-are un unchi bogat în America
mi-am tras o palmă doar ca să nu mă uite durerea pâinea are gust de o porțiune de piele de pe gâtul tău am aterizat acolo cândva când a fost ceață pe aeroportul din Frankfurt două echipaje de pompieri au
genunchiul tău n-are un unchi bogat în America
mi-am tras o palmă doar ca să nu mă uite durerea pâinea are gust de o porțiune de piele de pe gâtul tău am aterizat acolo cândva când a fost ceață pe aeroportul din Frankfurt două echipaje de pompieri au
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
scrisoare către fiii voștri
dragii mei, îmi pare atât de rău că nu o să mai purtați haina mea din blană de oaie în drum spre școală cu mușchiul sprinten către fata cu ochii verzi care privea cu jind spre alți băieți cu sufletul
scrisoare către fiii voștri
dragii mei, îmi pare atât de rău că nu o să mai purtați haina mea din blană de oaie în drum spre școală cu mușchiul sprinten către fata cu ochii verzi care privea cu jind spre alți băieți cu sufletul
încă nu am găsit cutia neagră
furia care ne face să ardem casele din care au plecat și scaunul ăsta pe care a stat de patru ori trebuie distrus să dăm foc cărților pe care le-a citit în fotografia asta parcă nu era atât de frumoasă
încă nu am găsit cutia neagră
furia care ne face să ardem casele din care au plecat și scaunul ăsta pe care a stat de patru ori trebuie distrus să dăm foc cărților pe care le-a citit în fotografia asta parcă nu era atât de frumoasă
de Sărbători, țara se bucură în șoaptă
Nu știu cum în noi, românii ăștia așa de frumoși, se naște atâta dispreț și ură față de semeni. Nu știu unde sunt, ca să le dau foc, școlile care ne învață să călcăm totul în picioare doar pentru a
de Sărbători, țara se bucură în șoaptă
Nu știu cum în noi, românii ăștia așa de frumoși, se naște atâta dispreț și ură față de semeni. Nu știu unde sunt, ca să le dau foc, școlile care ne învață să călcăm totul în picioare doar pentru a
neidentificat(ă)
m-au chemat la poliție într-o zi să particip la identificarea celui sau celei care mi-a ucis o zi dragă cândva am răspuns foarte amabil că am încă munții înmuiați în cerneală și am foarte multe și importante lucruri de scris
neidentificat(ă)
m-au chemat la poliție într-o zi să particip la identificarea celui sau celei care mi-a ucis o zi dragă cândva am răspuns foarte amabil că am încă munții înmuiați în cerneală și am foarte multe și importante lucruri de scris
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
jurnal: foarte curând
curând aveam să cresc să prind curaj și să-mi strecor degetele tot mai îndrăzneț sub fusta timpului gâtuiam orele doar privindu-le în ochi mi-era mereu poftă de timp voiam să-l am prin preajmă să-i spun că-l iubesc să-l găsesc seara
jurnal: foarte curând
curând aveam să cresc să prind curaj și să-mi strecor degetele tot mai îndrăzneț sub fusta timpului gâtuiam orele doar privindu-le în ochi mi-era mereu poftă de timp voiam să-l am prin preajmă să-i spun că-l iubesc să-l găsesc seara
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
sâmbăta e o zi numai bună să murim unul în gura celuilalt
trenul străbate taigaua șuieră ca un samovar nărăvaș estul m-a învățat să mușc din frigul tăcerii să-i șuier sudălmi la ureche ca și cum aș iubi-o să mă prefac că sunt tot din sânge fierbinte sâmbăta e o zi numai
sâmbăta e o zi numai bună să murim unul în gura celuilalt
trenul străbate taigaua șuieră ca un samovar nărăvaș estul m-a învățat să mușc din frigul tăcerii să-i șuier sudălmi la ureche ca și cum aș iubi-o să mă prefac că sunt tot din sânge fierbinte sâmbăta e o zi numai