puțin înăuntru

două degete sau poate toată palma transpirate nu nu vreau să le șterg vreau doar să le adaug atunci când sunt întrebat ce vreți să adăugați? nu e nimic mai frumos decât să adaugi două degete sau poate toată palma palmă peste palmă am ridicat toată casa asta

vezi

am așezat patul în mijlocul acestei camere uriașe oamenii intrau făceau aproximativ 25 de minute de la ușă până în mijlocul camerei ne priveau ca pe un grup statuar aflat într-o poziție deloc statutară din stânga auzeam marea ca și cum am fi fost pe nisip pentru prima dată poate era o revoluție poate am fi reușit să schimbăm ceva să aflăm pentru întâia oară încotro mergem să avem acea revelație care ne-ar fi putut face să ne mișcăm să ne deplasăm un pic dinspre centru să lăsăm locul gol

vezi

și ne umplea un sentiment necunoscut ca și cum îi știam pe toți oamenii aceia care veneau să ne vadă parcă erau copiii noștri ce frumos ești ce dor mi-a fost de tine pe unde-ai umblat doamne ce mi-ai lipsit dar ne îneca gândul că suntem în mijlocul mării deși abia descoperisem nisipul și plămânii noștri nu se vor putea opune imenselor corăbii care vin peste noi care ne vor învăța sfărâmarea lentă ne vor învăța să pierdem prin prezentare să ne contemplăm urletele ca pe niște eliberări inutile tu mă strigai pe mine eu pe tine tu te ridicai deasupră-mi mugind ca un val animalic

oamenii continuau să privească înțărmuriți

muriți! muriți!

și țipau în noi orașele pe care nu le-am văzut copiii pe care nu i-am născut oamenii pe care nu i-am mângâiat părinții pe care nu i-am îngropat suficient de adânc iar acum ne strigă din algele de pe fundul plămânilor și e totul cu atât mai suprinzător cu cât în mijlocul camerei e o liniște infernală oamenii pleacă dezamăgiți făcând exact 25 de minute până la ușă unde ai stins lumina cu palma transpirată sau poate doar udă

foto ©Rareș Petrișor

Leave a Reply