pseudoadevărată

preocupat de ceva vreme cu studiul acuității provocate de apropiere de cum miroase palma noastră odată scoasă din cineva de preferat din cineva apropiat de cum se aude pieptul nostru odată desprins de cineva sau poate chiar din cineva de cum miros sânii noștri odată stinși din ochii cuiva de preferat apropiat de cum arată cuvintele noastre înșirate ude pe o cârpă de bucătărie odată stoarse din imaginația cuiva de cum se simt coapsele noastre odată strunite de pe largul pajiștii șoldurilor cuiva de preferat apropiat acuitatea care ne face mereu să ne înșelăm să credem că toate îmbrățișările miros a tartă cu vișine (presărată cu un strat subțire imperceptibil de zahăr vanilat imediat după scoaterea din cuptor) că toate gările miros a cicatrice trecute ușor printr-un pat de cafea și învelite în cardamom tomnatic că toate femeile miros a niciun bărbat spălate magic de simpla mea apropiere că toți bărbații nu pot să adulmece nicio femeie în afară de mine eu cățeaua supremă cățeaua omega (că alfa s-a dat de ceva vreme, cu șpagă) că orașele miros a sex proaspăt atunci când suntem împreună în ele

sunt preocupat de ceva vreme de acuitatea cu care simțim milioanele de primejdii care stau într-un umlaut așteptând să cadă dezastruos peste noi strivindu-ne însemnându-ne împovărându-ne pe vecie și ce ușori eram neîmpreună neașteptându-ne să urmăm unul celuilalt neștiind să ne intonăm în imediata apropiere

Leave a Reply