jurnal: fila de miezul vieții

moare o zi îi aprind o lumânare dintr-o privire grăbită ochii ard încet temeinic la vârsta asta înveți să-ți ții ochiul în frâu pleoapa taie lumina în două lumi privirea este ceasul meu este ziua mea este viața mea respir dimineață de dimineață distanța dintre nervul optic și obiectele formele culorile reflexiile pe care vreau să le mângâi în toate distanțele mele exact la jumătate e o filă n-am răbdare s-o citesc nu cred că vreau s-o citesc o culc la pământ neprivind-o moare secerată de pleoapa mea

ochii ard încet temeinic îi țin lângă mine până ard de tot apoi îi pun în buzunar unde le este locul până-mi dau seama ce e cu fila asta

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.