două veioze de culori diferite

era preadevreme dar sângele nostru a insistat să ne facă praf oasele și să le inhaleze mă agățasem destul de ferm de ziua aia dar un simplu tremur de bărbie m-a desprins camera era sufocată de o respirație necunoscută

pe Personal Jesus bulzul se făcea scrum în cuptorul de la Satu-Mare

imaginația desena teritorii necunoscute decupate din covorul persan țesut cu migală (manual) pe fond vișiniu în timp ce-mi vorbeai de preatârziu mobila trosnea sub noi a preadevreme două veioze de culori diferite din stocuri diferite probabil luminau scena asta care nu avea să se califice nici măcar până la jumătatea cursei spre eternitate dar trupurile noastre munceau la asta până când sudoarea devenea sânge sângele oase oasele praf pe care îl trăgeam pe nas ca să putem râde de aceste preadevremi și preatârzii

plecaserăm mai demult unul din celălalt dar continuam să ne locuim condițiile erau convenabile și ne era oricum frică să ieșim pe stradă să atingem oameni noi scoși din cutie aranjați frumos vertical în autobuze aduși în centrul orașului doar pentru noi doar doar ne-o împinge cineva sau ceva în afara spațiului acestei camere în care mereu se ardea mâncarea culmea nici măcar nu aveam o sursă de foc dar mirosea mereu a carne friptă e preadevreme ai zis brusc

și oamenii s-au urcat din nou în autobuze și au plecat în alt oraș unde probabil că aveau chiar și drept la vot iar sursele de foc erau atent controlate de echipe specializate deopotrivă în morțile provocate și cele timpurii

casetofonul începu să gâfâie și să înmoaie înaltele sângele adună ultimele rămășițe de oase de pe jos apoi se închegă și se lăsă în voia celor care aveau vizionare de apartament la ora 6:00 – 6:15 (în funcție de trafic)

Foto: ©Rareș Petrișor

Leave a Reply