dă-te din norii mei

n-am făcut altceva decât să trag pătura mai sus norii îmi intrau pe la subsuori îmi gâdilau până la oase tristețile pătura tot urca și urca aveam ploi în gură un fulger rătăcit mi-a căzut din ureche îți ședea tare bine așa culcată pe-o parte și plouată pe cealalaltă am auzit că sunt femei care fug de ploaie pentru le intră sufletul la apă și poate au dreptate cine ar vrea să mai poarte un suflet cu un număr mai mic? și pătura tot urca parcă am auzit pe cineva strigându-mă dar norii îmi intrau în urechi în nas în ochi îmi acopereau sensurile nu mai vibra în mine nimic nici măcar cuvântul clopot

și apoi cine ar vrea să poarte un clopot cu un număr mai mic

foto ©Rareș Petrișor

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.