cu gura plină

inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe către următoarele cuvinte pe care le secăm de viață strivindu-le între buze

sunt orașe în care este complet interzisă vărsarea de cuvinte moarte pe străzi oamenii umblă tăcuți gurile le sunt pline de viață ici colo îl vezi pe câte unul vârându-și înapoi în gură brațul unui cuvânt le mai scapă câte un sunet o vocală o consoană dureroasă aflată și ea în stadiu terminal e un loc în care sunetele astea se întâlnesc și formează cuvinte ilegale le recunoști după privirea rece știu cum arată moartea și nu le mai pasă își trăiesc viața scurtă fugind de contexte în care pot căpăta sens pot deveni legitime și date imediat în urmărire

dar sunt și alte orașe în care cuvintele mor cu noi în gură fericite explodând de viață de culoare de mirosuri încercăm să ne strecurăm câte un picior printre buzele lor sau un braț degetele noastre palpează viața niciodată întregi niciodată plini niciodată într-un context în care să putem trăi mai mult de un singur înțeles

foto ©Rareș Petrișor

Leave a Reply