construiesc cu migală

ce frumos își caută fiecare liniștea în margini în ziduri în durere în panică în rictusuri stranii ale sufletului după ce am făcut tot zgomotul din lume ca să intrăm în cineva să-i răscolim urletele ființei să-i ascultăm repertoriul de cântece bizare până la ultima șoaptă și când toate sunetele se opresc noi vrem liniștea noastră înapoi acolo unde putem construi cu migala unui animal viclean capcane pentru următoarea victimă în urmă

nu te uiți

dar ai putea vedea câteva tristeți sau poate chiar fericiri cu palmele acoperindu-și urechile șoptindu-ți numele ca și cum te-ar vrea acolo înainte de a-și întoarce viața spre următorul storcător de sunete și noi construim cu migală capcane încărcându-ne cu urlete în cea mai profundă liniște

6 Comments

  1. migala asta denota nevoia de a stoarce sunete sau de a lasa in urma o victima cu palmele pe urechi?
    Asta as vrea eu sa stiu! Pana unde merge infamia din care ne hranim zilnic.

    E doar o chestie de curiozitate, caci omul trebuie sa manance si are capacitatea de a isi digera si remuscarile sau constiinta odata “shaorma”.

    • A lăsa victime. Mereu. Metoda e mai puțin importantă. Peretele cu trofee face singurătatea comestibilă.

  2. în fapt, într-o bună zi vom înţelege că- în tot timpul acesta irosit pe la mama dracu în mijlocul tuturor războaielor lumii, mereu acolo în prima linie- desculţi, cu umerii bineînţeles goi şi lipsiţi complet de orice mijloace de protecţie, fix acolo unde se primesc mai uşor şuturi în cur şi palme după cap plus diverse cîteva boli venerice- din fericire minore, revin de unde am plecat, că aproape că am început să mă agit- dar vom înţelege într-o bună zi că în tot acest timp în care am îmbătrînit ca naiba că Liniştea ar fi putut fi aflată în singurul loc la care nu ne-am gîndit şi-anume- numai şi numai în noi.

    doar că va fi tîrziu atunci. şi ne vom fi prefăcut deja cu toţii în urlete.

    io aşa zic. da-s mică şi neînsemnată. ca de obicei, s-ar putea să mă înşel.

    • Sigur ca la nivel declarativ vorbesti bine, dar faptic conteaza ca umerii sa fie goi si alte detalii estetice, fara de care gasirea linistii interioare nu ar fi posibila, sau ceva. Asa ca nu vom afla niciodata daca te inseli sau nu, ca nimeni, nici macar tu, nu cauta acolo.
      Poate o sa spui ca astea-s detalii nerelevante, dar pana la urma din detalii suntem construiti si cand ponderea celor nerelevante ne consuma toata ziua si fiinta noastra, ramane prea putina energie pentru descoperiri serioase, cum ar fi linistea and shiet.
      Zic si eu de pe margine, ca nu am pariat bani pe nici un cal, deoarece ma tem de riscuri.

    • Eu nu cred în prea târziu, dar urlete vom fi.

Leave a Reply to Rareș Petrișor Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.