să te ridici din fotoliu să ai musculatura și osatura antrenate pentru îmbrățișare să ai buzunarele căptușite astfel încât cuvintele potrivite să nu-ți mai scape să nu mai cadă în mucegai să fie lumina perfectă pentru fotosinteză sau măcar pentru o fotografie de grup să fierbi un ou tare la lumânare să dai din nou ture în jurul blocului în care s-a mutat o singură persoană stăpânul noului regat al blocului înconjurat dacă nu ești pregătit să dai piept cu secundele alea moi care îți alunecă din păr ca o ploaie caldă doar gândindu-te doar gândindu-te că s-ar putea ca mușchii tăi să se fi antrenat degeaba toată viața și oasele tale să fie doar moștenirea genetică a unor bărbați falnici care nu aveau altceva de făcut decât să-și apere cei câțiva ari de pământ (egal viitorul mormânt) o moștenire albă frumoasă pufoasă și surprinzător deloc grea

și dacă nu ești pregătit așa frumos cum ești cu umerii rotunzi și puternici cu mușchii învelindu-ți cu o pătură subțire și tremurătoare coastele să primești o vorbă în plus în buzunarele peticite întărite putem spune chiar bătătorite dacă nu ești pregătit să primești pur și simplu fără ca oasele tale să mai pună întrebări fără ca pielea ta să-ți mai învelească trupul ci să se piardă prin aer ca niște frunze rozalii translucide uscându-se apoi în vântul aceleiași ploi calde și dacă nu ești pregătit să te ridici din fotoliu să-ți admiri corpul ridicând de dimineața până seara greutatea unei îmbrățișări o părere opusă un zâmbet fricos

și totuși dacă nu ești pregătit să fii altul așa cum te lauzi