simplul motiv pentru care nu așezăm fața de masă pe dos

Uite, Samuel, de exemplu. Cu talentul lui la calcule, putea foarte bine să ajungă profesor de matematică. Poate chiar un matematician renumit. Cei care l-au cunoscut în tinerețe, mai ales foștii lui colegi de liceu, spun că putea face până la șase calcule complicate în paralel. Trei extrageri de radicali. Două ecuații de gradul patru. Samuel, ăsta, un tip dat dracului. Purta părul negru tuns foarte scurt, părea un pilot american, neobișnuit de bizar într-un liceu din Slobozia. Ochi verzi, căutătura aspră, ca și cum era cel puțin cel mai mare bătăuș din cartier. Dar Samuel era îndrăgostit de cifre. Și de Raveica, o fată înaltă și slabă. Putea fi ușor confundată cu o salcie. Doar că mergea, nu se unduia în vânt. Un nas puternic, bărbia foarte pătrățoasă, masculină, și niște țâțe neobișnuit de mari pentru constituția și vârsta ei. Dar lui Samuel nu-i plăceau țâțele mari. Îi plăcea cum spunea Raveica, sâsâind, m-am năssscut în patru’s’sase, câteva sssate mai încolo de Ssslobossia 

Samuel a plecat după Raveica, imediat după ce au terminat liceul. Singura slujbă pe care a găsit-o în Galați a fost controlor de bilete pe autobuzul 3. De la gară până la spitalul județean și înapoi. Patru ture pe zi. Atât era norma. Și opt amendați. Îi ierta imediat pe cei care știau pe de rost sau calculau până la prima radical din 3. Așa i-a și rămas porecla: radical din 3. Vezi, bă, că te-amendează radical din 3. Ai căcat-o, bă, vine ăsta și habar n-ai să socotești. Lumea vorbea vrute și nevrute.

Gândul lui a rămas la Raveica. A căutat-o în tot Galațiul; de asta venise acolo. După ea. Dar parcă intrase în pământ. A căutat și la morgă, și prin cimitire. De, nu vine degeaba vorba asta, parcă a intrat în pământ.

Raveica a profitat de faptul că avea țâțele neobișnuit de mari pentru vârsta ei și a ajuns cocotă la Partid. Singurul loc unde, chiar dacă s-ar fi gândit, Samuel n-ar fi avut voie să caute. Dar a trecut mult de-atunci. Samuel nici n-a mai căutat-o după un timp. A obosit. Toți obosim. Cu toții ne retragem în mizeria abandonului, după un timp. Acum, la șai’ș’opt de  de ani, pensionat de la Transport Galați, stă ore-n șir pe o bancă din parcul central, făcând calcule simultane. N-a cunoscut taina vreunei femei. În schimb radicalii n-au nimic să-i ascundă. Samuel, acolo, în împărăția numerelor prime, e cel mai frumos bărbat. Nici măcar în regatul lui nu e profesor de matematică: e directorul companiei Transport Galați.

Zâmbește și scoate din buzunar agenda pe care o păstrează din liceu și în care n-a mai scris de când a dispărut Raveica. Scrie, are un scris frumos: vă rog mult, așa: aici odihnește radical din 3.

După un timp, Raveica vine și-i pune un buchet de flori lângă cruce. Nu-și mai aduce aminte de el, dar a citit în ziar că a terminat același liceu. Dumnesseu ssă te odihneassscă, Sssamuel. Și când te gândești că Samuel, cu un asemenea talent, putea ajunge orice. Orice.

10 Comments

  1. degeaba faci ce-a mai puternica racheta din lume daca nu ii pui un sistem de reglaj pe masura. dar astea sunt probleme cu care se preocupa mai mult evreii.

  2. cleosejoaca

    Eu îs de părere că de la tâţe a plecat totul.

  3. Ce subiect şi ce scriitură grozavă pentru un scurt metraj:)

  4. :)) adică îl vezi posibil ca lungmetraj?:))

  5. Scrie povestea, chiar scrie-o ca scenariu. Merită.

Leave a Reply