stradale

trecute de prima tinerețe gleznele sufletului nu mai suportă niciun fel de greutate privit din spate pare că mă uit la televizor și mă întristez mușcând moale dintr-o piersică aflând că la fiecare șapte minute moare cineva de foame poate chiar piersica mea i-ar fi putut salva viața și sufletul meu rămâne brusc fără salivă fără stomac intestine sucuri gastrice sufletul meu refuză să mai mănânce

– ce suflet frumos aveți, domnule

– ești o vacă

sufletul meu nu-și mai așează picioarele unul peste celălalt pentru că îi ard vintrele de când a auzit că nu se mai face dragoste cum se făcea clar oamenii fumează prea mult erecțiile erau niște pilde niște metafore acum sunt niște pârghii în procesul reproductiv dar ce știe sufletul meu despre sex și plăcere

– ce pulă frumoasă aveți, domnule

– ești o vacă

erau seri în care privit din spate păream că mă uit după niște flăcăi care alergau cu cămășile-n vânt putea fi o înflăcărată scenă din Pamplona zguduită de greutatea taurilor înroșită de sângele bieților idioți care vor fi măcelărit pentru totdeauna pacea noastră cu animalele dar de fapt nu făceam altceva decât să număr orele care trec și care fac să crească mormanul de îmbrățișări fără stăpân eutanasiate de autorități după ce problema îmbrățișărilor vagaboande scăpase complet de sub control se implicase și FBI-ul trimisese cei mai bun specialiști în eradicarea fenomenului dar ca aproape orice cetățean străin pribegit pe-aici începuseră să se țină de cruve și beții astfel încât noapte de noapte puteai auzi îmbrățițări scheunând chelălăind coțăindu-se la întâmplare dând naștere unor generații de pui de îmbrățișare tot mai rezistenți și mai nepăsători la stilul modern de viață

– luați-mă-n brațe, domnule

– ești o vacă

se mișcă tot mai greu sufletul meu ar trebui să-l ducem undeva să se ducă în liniște cum se cuvine doriți să-l incinerați? e ortodox a fost botezat creștinește? mai bine îl punem pe aparate

privit din spate sufletul meu uneori pare că desenează copii nou născuți pe pânzele albe ce acoperă femei muribunde făcându-le iar să râdă poate chiar cum n-au mai râs niciodată dar asta n-am de unde să știu pentru că n-am fost niciodată în pielea sufletului meu și de la o vreme vorbim foarte rar aproape deloc de când a fost plasat în domiciliu forțat din cauza unor abuzuri nepermise de fericire

– uitați-l, domnule

– ești o vacă 

Foto: ©Rareș Petrișor

Leave a Reply