The World As I Am
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
jurnal: foarte curând
curând aveam să cresc să prind curaj și să-mi strecor degetele tot mai îndrăzneț sub fusta timpului gâtuiam orele doar privindu-le în ochi mi-era mereu poftă de timp voiam să-l am prin preajmă să-i spun că-l iubesc să-l găsesc seara
jurnal: foarte curând
curând aveam să cresc să prind curaj și să-mi strecor degetele tot mai îndrăzneț sub fusta timpului gâtuiam orele doar privindu-le în ochi mi-era mereu poftă de timp voiam să-l am prin preajmă să-i spun că-l iubesc să-l găsesc seara
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
începând de azi, îmi falsific viitorul
acum că am măturat toate firimiturile trecutului că am hrănit și îndestulat toate bestiile stărilor care mușcau din mine neîncetat că mi-au mai rămas câțiva stropi de luciditate pe care nu vreau să-i dau morții care-mi cerșește timp lângă blidele
sâmbăta e o zi numai bună să murim unul în gura celuilalt
trenul străbate taigaua șuieră ca un samovar nărăvaș estul m-a învățat să mușc din frigul tăcerii să-i șuier sudălmi la ureche ca și cum aș iubi-o să mă prefac că sunt tot din sânge fierbinte sâmbăta e o zi numai
sâmbăta e o zi numai bună să murim unul în gura celuilalt
trenul străbate taigaua șuieră ca un samovar nărăvaș estul m-a învățat să mușc din frigul tăcerii să-i șuier sudălmi la ureche ca și cum aș iubi-o să mă prefac că sunt tot din sânge fierbinte sâmbăta e o zi numai
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
din când în când
o vreme în care tulpinile fragede ale continuității noastre pot fie să se frângă, fie să se desprindă de rădăcini, încercând existențe haotice, suspendate, târâte, luate pe sus de brize sau furtuni, se ascund în pământ, așteptând ploaia, contemplându-și îndurerate
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
blestem standard
când trăiești atât de mult timp într-un sertar uiți să-ți fie frică de întuneric din păcate nicicum nu e bine dacă stai prea mult scăldat în lumină te va orbi întunericul te va sfâșia întoarcerea de fiecare dată când vei
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
dimineața e un gutui transparent
dimineața și-a pus o eșarfă delicată, subțire și aproape transparentă peste lumina care începe să-i încălzească trupul, picioarele îi sunt încă amorțite, scufundate în moartea crepusculară, temporară, fuioare subțiri de ceață îi gâdilă sânii pe care copacii au început să
până la urmă vine ceva care nu mai vine
ce poate fi mai emoționant decât o gură de lapte cald m-am îngrămădit și eu în colțul acela în care s-a strâns lumea să admire trupurile goale splendide ale unor ore din trecut ce frumoase erau despletite nărăvașe cu pielea
până la urmă vine ceva care nu mai vine
ce poate fi mai emoționant decât o gură de lapte cald m-am îngrămădit și eu în colțul acela în care s-a strâns lumea să admire trupurile goale splendide ale unor ore din trecut ce frumoase erau despletite nărăvașe cu pielea
venise vremea să oprim radioul
ce frumoase erau nopțile în care ne îmbrăcam frigul în transpirație îmi cereai încă o lingură de dulceață de gutui nu a venit încă vremea îți spuneam și încercam să închid vara mai devreme să nu te las flămândă cu
venise vremea să oprim radioul
ce frumoase erau nopțile în care ne îmbrăcam frigul în transpirație îmi cereai încă o lingură de dulceață de gutui nu a venit încă vremea îți spuneam și încercam să închid vara mai devreme să nu te las flămândă cu
judecata de apoi șaptesprezece
– Și?, întrebă Vocea. – Îl cam ai pe vino’ncoa, răspunse Domnul P.
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
nani
noua literatură se scrie chiar aici cu salivă transpirație și sânge pe perna asta cu două pagini o singură filă de pene de gâscă în care mi-au încăput toate respirațiile stau acolo și azi ușoare netede ușor rememorabile pană cu
jurnal: foarte bine
Putem foarte bine să explodăm în cineva fără să-și dea seama. Dramatic e faptul că tu dorești să-și dea seama.
jurnal: foarte bine
Putem foarte bine să explodăm în cineva fără să-și dea seama. Dramatic e faptul că tu dorești să-și dea seama.
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
am fost un bou
nici nu-mi sărutaseși încă buza inferioară și te-ai și îmbrăcat în doliu bucuroasă să-ți arăți lumii durerea nici nu adormisem încă la marginea pernei tale și ți-ai încărcat tunurile cu pumni de lacrimi cele mai distrugătoare proiectile ceva ce îngenunchează
jurnal: călătorii imprecise
Când fericirea e la îndemână, ne amintim că avem picioare. Îmi plac oamenii cu gâtul transparent, le vezi cuvintele din timp. Am avut un asemenea apetit pentru nefericire, încât am semănat multă vreme. Dimineața, când îmi privesc picioarele atârnând din
jurnal: călătorii imprecise
Când fericirea e la îndemână, ne amintim că avem picioare. Îmi plac oamenii cu gâtul transparent, le vezi cuvintele din timp. Am avut un asemenea apetit pentru nefericire, încât am semănat multă vreme. Dimineața, când îmi privesc picioarele atârnând din
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
you’re mine, bitch
de fiecare dată când îi ating antebrațul degetele mele îi lasă o dâră neverosimilă roșiatică ușor irizată de niște vase de sânge fine proaspăt sparte ca și cum n-aș fi atins-o ci aș fi strâns-o cu putere minute în șir
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
o noapte de octombrie
pe neașteptate oamenii se ridică din lacurile umbrelor lor cu frunțile scăldate în întuneric cu ochii tăcuți ca o noapte de octombrie cu buzele veștede înecate în gesturi triste neterminate mișcări fără țintă fără rost lumina le ajunge deja până la
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
cu gura plină
inevitabil cuvintele pe care le-am spus mor ne cad la picioare morți de diferite culori lungimi sensuri ne privesc rece de pe caldarâm le trosnesc oasele când le călcăm trupurile n-avem ce să facem cumva trebuie să mergem mai departe
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie
jurnal: amăgitor de fierbinte
umplem pustiuri cu râsete incandescente totul ia foc trecutul meu ia foc sângele începe să fiarbă părinții mei sfârâie cuminți într-o fotografie călătoresc grăbit închizând un pic ochii pe nervurile înroșite ale cartierului meu trec pe lângă atelierul de croitorie