ma duc în gară vin vagoane întregi cu flori de tei nu pot lipsi tocmai acum am lipsit atâția ani mi-au lipsit atâția ani stăteam în stradă și râuri de tei curgeau peste picioarele mele unele flori mi se opreau între degete ca niște carcase uscate de crab incredibil ce ușoare

da, noi suntem ușoare

să pun mâna pe lopată să arunc tei în cupotoare trenurile care merg pe bază de flori de tei un combustibil nou inventat de un tip Teișanu profesor de teiologie și o să-mi rup brațele cărând găleți cu flori de tei în stânga și-n dreapta luați și dumneavoastră domnule și dumneavoastră doamnă nu-i nimic dacă muriți merită să vă miroasă părul a tei și voi copii triști înecați-vă ochii în gălețile pline cu flori de tei din lacrimile voastre o să facem un ceai pe cinste o să ne-ajungă toate iernile n-o să mai răcim niciodată și culmea o să scăpăm și de încălzirea globală

da, noi suntem ușoare

o să-mi frâng spatele cărând saci enormi cu flori de tei să umplu cutiile poștale vezi c-a venit poștașul nu nu e poștașul e tâmpitul ăla care ne pune în fiecare an flori de tei în poștă ce cretin o să-mi sfărâm picioarele ducând vagoane de tei până-n înălțimile Tibetului poate chiar și-n Patagonia ce grozăvie ce vrei domnule de la noi n-avem și noi copacii noștri

da, noi suntem ușoare

mi se opresc florile de tei între degete cu ochii lor sprâncenați ce grozăvie de parcă n-am avea și noi copacii noștri să facem foc cuie topoare biserici sicrie ce vii domnule cu teii ăștia să ne strici viața e tâmpitul ăla care vine-n fiecare an stai liniștită du-te du-te mi-e frică dacă o fi poștașu’ totuși?