deci treaba stă cam în felul următor

1. pielea între 15 și 20 de ani

tratată cu grijă plânsă în serile în care felinarele ard prin vintre în care trenurile de ciocolată se descompun în sânge provocând dureri autentice crime la colț de tibie amintiri anchilozate traumatice ia mâna de pe obrazul meu nu te mai iubesc nu mă mai strânge strânge-te de pe jos mai bine pielea în perioada asta e fragilă se tulbură o calcă armate aromate de vânt îi ridică pădurile de puf în sensuri pe care nu le vom înțelege toată viața ne place sângele de ciocolată care ne curge pe sub piele înnecându-ne ficatul tulburându-ne vederea oftându-ne respirația viața se oprește în colțuri de piele vomând de tristețe de durere de dorul altor piei piei care întorc capul după sâni piei care coboară se întind se contractă piei elastice piei pe care scriem cu pumnii și picioarele pielea asta tânără ascunde un suflet de iapă călărită de toți armăsarii niciodată obosită niciodată mulțumită pe sub pielea asta curge toată Africa încinsă fluidă migrândă țipândă la pândă să se-ascundă să pătrundă

tratată cu grijă irigată de tot felul de umori pielea ne curge prin orașe învelind trupuri decorând pereți umplând încăperi toate dar absolut toate inutile inutile inutile piei care se sparg ca o vezică de oaie umflată de derbedeii țăranilor din sate pielea ne atârnă de un fir de păpădie vine un cretin și suflă huo boule e viața mea e pielea mea în joc o ard o iubesc o fumez o beau o fut o doresc o omor piei care dau nebune din cap care se sfâșie pentru fructul roșu al unui sfert de buză uscată doamnelor și domnilor dați-mi voie să vă prezint pielea pură nealterată perfect netedă cu umbrele ei provocate de stări nu de vârstă cu o aluniță sub sânul stâng perfect ascunsă de destin cu o barbă moale și rară cu puf pe pomeți cu crețuri moi în zonele de neamintit doamnelor și domnilor spectacolul începe

2. pielea, în rest

tratată fără niciun fel de grijă lăsată să zboare în formă de liliac (pasăre sau floare) pielea curge înainte și-napoi complet dar complet derutată deși pare stăpână pe ea acaparează cel puțin așa are impresia că acaparează da noi suntem bucata asta de piele pe noi se lipesc piei transpirate deja avute deja folosite piei triste ca un sfârșit de cântec sau piei neînțelese ca un diez pierdut într-o simfonie între două arcușuri pielea zâmbește cu un por și moare cu toți ceilalți băgați doamnă băgați domnule rupeți-ne pieile trageți de ele faceți-le ale dumneavoastră luați-le pentru totdeauna (așa ne-ați promis) ce dracu’ n-am acumulat degeaba atâta experiență învelind atâtea guri de apă atâtea deșerturi atâtea mese vânătorești atâtea iubiri exclusive și devoratoare ca să ajungem azi aici în fața dumneavoastră doamnă domnule ca o simplă părere noi suntem aer noi suntem piele piele piele și dumneavoastră puneți mâna pe șișuri pe brice pe alice (o pușcă cu alice în țara minunilor) și ne omorâți și ne beliți și ne așezați în soarele ăsta devastator al uitării păi noi suntem orice dar nu niște piei anonime anodine noi ne-am câștigat locul în viață transpirând asudând călcând viața altora cu porii noștri încălțați cu ghete de colagen (sau doar cola)

tratată fără niciun fel de grijă neîntrebată nimic de nimeni pielea se bagă singură în seamă zâmbește strâmb la câte o serată îmbracă o eșarfă șic la un concert poartă parfumuri de mosc la un teatru sucește gâtul după sâni și ochi pielea trăiește amintiri distilate fericiri care tăbăcesc dureri care eliberează rezervații întregi de piei netrăite dar deja consumate doamnelor și domnilor îndreptați-vă spre ieșire în liniște și tu? tu pășești ușor toată viața ai simțit dar n-ai crezut că viața e în altă parte

(foto ©Rareș Petrișor, București, octombrie 2010)