cum vorbim

am găsit pe-un dop de vin câteva cuvinte goale dezbrăcate lipsite de orice rușine făceau o figură frumoasă pe pluta gălbuie ridată le puteam admira cu toții din spatele vitrinelor de cafenea cum pășesc printre noi mândre feciorelnice carnale fără niciun fel de rușine tălpile lor goale însemnau moale dar ferm cu cicatrice pluta catifelată degetele lor păreau să se împrăștie o jumătate de secundă cât să zici că se vor desprinde trup dar se făceau din nou ghem și se ascundeau sub talpă la următorul pas în clipa în care piciorul se înălța în aer pentru a duce cuvântul mai departe și noi cei din satele vitrinelor de cafenele priveam fără rușine cuvintele nude simțind cumva și gustul negru al cafelei prost măcinate și aroma pielii lor aruncată în tot felul de propoziții inutile am găsit un dop vechi de vin pe care cuvinte goale dezbrăcate carnale abia ieșite din guri vinovate erau alergate de priviri flămânde de cafegii ascunși în spatele vitrinelor ce mai conversație s-a încins

despre vin nu-mi amintesc absolut nimic