Posts Tagged 'delir'
never let me down. adaptare
tristețile sunt mai înțelepte ni se așază pe umeri cu trupurile grele zboară odată cu noi fără niciun efort mișcări calculate reflexe învățate în atâția ș-atâția ani minciunile nu mai smulg respirații adânci din noi ancore din aer care se
never let me down. adaptare
tristețile sunt mai înțelepte ni se așază pe umeri cu trupurile grele zboară odată cu noi fără niciun efort mișcări calculate reflexe învățate în atâția ș-atâția ani minciunile nu mai smulg respirații adânci din noi ancore din aer care se
scheletele viitoarelor războaie IX
și probabil veți avea impertinența să ne îmbrăcăm frumos să ne călcăm cu frunțile fierbinți cămășile fricii să fim prezentabili când avem această discuție să trecem nepăsători pe lângă G. care de când a început războiul povestește filme vechi unele
scheletele viitoarelor războaie IX
și probabil veți avea impertinența să ne îmbrăcăm frumos să ne călcăm cu frunțile fierbinți cămășile fricii să fim prezentabili când avem această discuție să trecem nepăsători pe lângă G. care de când a început războiul povestește filme vechi unele
sau
nu voia să ajungă la inimă inima e un bastion turistic deschizi o poartă cumperi un bilet te strecori când nu e nimeni atent intri cu grupul sau de unul singur mereu îți rămâne ceva de văzut și o iei
sau
nu voia să ajungă la inimă inima e un bastion turistic deschizi o poartă cumperi un bilet te strecori când nu e nimeni atent intri cu grupul sau de unul singur mereu îți rămâne ceva de văzut și o iei
doar o bucată
și ajungi într-un loc în care viața începe să facă bătături îl bați pe dumnezeu pe umăr îi șoptești ceva ininteligibil la ureche se întoarce mirat spre tine îți dă câțiva mărunți să-ți iei o înghețată cu fistic e cald
doar o bucată
și ajungi într-un loc în care viața începe să facă bătături îl bați pe dumnezeu pe umăr îi șoptești ceva ininteligibil la ureche se întoarce mirat spre tine îți dă câțiva mărunți să-ți iei o înghețată cu fistic e cald
probabilitatea unei tibii luminoase
am dormit astă noapte în tibia unui ogar atât de mult aer în oase încât abia am avut loc am tresărit la fiecare salt la fiecare iepure la fiecare fir de pământ care sărea în spatele nostru visam amândoi că
probabilitatea unei tibii luminoase
am dormit astă noapte în tibia unui ogar atât de mult aer în oase încât abia am avut loc am tresărit la fiecare salt la fiecare iepure la fiecare fir de pământ care sărea în spatele nostru visam amândoi că
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea
scheletele viitoarelor războaie VIII
practic putea sta ore în șir cu ochii nemișcați privind în plin privirile lui extrem de consistente au fost măsurate de mai multe echipe de oameni de știință care l-au studiat ore în șir asta când a rămas în acea
flămând
în fiecare palmă dintre cele douăsprezece am câte opt curcubeie marinate mi-e o foame teribilă de lumină așa încât le rotesc până încep să văd cât se poate de limpede marginile fustei disperării are un tiv frumos terminat într-o dantelă
flămând
în fiecare palmă dintre cele douăsprezece am câte opt curcubeie marinate mi-e o foame teribilă de lumină așa încât le rotesc până încep să văd cât se poate de limpede marginile fustei disperării are un tiv frumos terminat într-o dantelă
scheletele viitoarelor războaie VII
Ajunse în mijlocul camerei fără să fie văzut. Deși ușa era închisă și de obicei scârțâia, sub împingea lui delicată, ca și cum îi știa pe de rost și exersase mișcarea și viteza care nu mai făceau balamalele să geamă,
scheletele viitoarelor războaie VII
Ajunse în mijlocul camerei fără să fie văzut. Deși ușa era închisă și de obicei scârțâia, sub împingea lui delicată, ca și cum îi știa pe de rost și exersase mișcarea și viteza care nu mai făceau balamalele să geamă,
culinaria
din tigaie a sărit un ficat la mine și mi-a spus că tot ceea ce știe despre revoluția franceză este că s-a băut mult dar mult mi-a zâmbit trist ca și cum a filtrat degeaba sute de ani de bere
culinaria
din tigaie a sărit un ficat la mine și mi-a spus că tot ceea ce știe despre revoluția franceză este că s-a băut mult dar mult mi-a zâmbit trist ca și cum a filtrat degeaba sute de ani de bere
jurnal: peria albastră de plastic
Oricât de concentrați am fi, ne pierdem ușor esența într-un simbol. Un tramvai care pleacă, o șină care rămâne. Un tei care se scutură. Umbra unei frunze de castan. Culoarea unui păr. Un pistrui, o aluniță. Un genunchi. O banchetă
jurnal: peria albastră de plastic
Oricât de concentrați am fi, ne pierdem ușor esența într-un simbol. Un tramvai care pleacă, o șină care rămâne. Un tei care se scutură. Umbra unei frunze de castan. Culoarea unui păr. Un pistrui, o aluniță. Un genunchi. O banchetă
nesătul
pământul prinse a dudui lovi aerul cu ape despicate în plase înaintam pe străzi ca peștii captivi ai acestui monstru pământul lovea cerul cu ape cerul nesătul deschidea gurile cu danturi din clădiri pe care le-am cariat încă de acum
nesătul
pământul prinse a dudui lovi aerul cu ape despicate în plase înaintam pe străzi ca peștii captivi ai acestui monstru pământul lovea cerul cu ape cerul nesătul deschidea gurile cu danturi din clădiri pe care le-am cariat încă de acum
un bilet la clasa a II-a
din vânt mi-am făcut pâine m-am tot hrănit așa visând am visat servieta tatălui meu trusa maronie în care-și ținea stetoscopul teancul de rețete îngălbenite de vreme tensiometrul bătrân cu furtunele de plastic uzate și întărite pline de riduri am
un bilet la clasa a II-a
din vânt mi-am făcut pâine m-am tot hrănit așa visând am visat servieta tatălui meu trusa maronie în care-și ținea stetoscopul teancul de rețete îngălbenite de vreme tensiometrul bătrân cu furtunele de plastic uzate și întărite pline de riduri am
butonii
cauți prin viață grăbit ca într-un sertar în care ți-ai rătăcit butonii sau un nasture sau o monedă depășită uzată ruginită și înflorită pe margini dai peste fel de fel de lucruri inutile un plic îngălbenit și devenit scorțos de
butonii
cauți prin viață grăbit ca într-un sertar în care ți-ai rătăcit butonii sau un nasture sau o monedă depășită uzată ruginită și înflorită pe margini dai peste fel de fel de lucruri inutile un plic îngălbenit și devenit scorțos de
jurnal: sângele respira același aer
Uneori pare că stau pe marginea unui pod, cu picioarele atârnate în întuneric în loc de apă. De obraz se apropie un animal puternic, îi simt respirația caldă, aproape fierbinte, agitată, ca și cum abia s-a întors de la vânătoare.
jurnal: sângele respira același aer
Uneori pare că stau pe marginea unui pod, cu picioarele atârnate în întuneric în loc de apă. De obraz se apropie un animal puternic, îi simt respirația caldă, aproape fierbinte, agitată, ca și cum abia s-a întors de la vânătoare.
scheletele viitoarelor războaie V
ne intră moartea prin gură în loc de mâncare ne intra moartea în urechi în loc de sunete sau de liniște ne intra moartea în ochi în loc de forme ne intra moartea în sânge în loc de întuneric ne
scheletele viitoarelor războaie V
ne intră moartea prin gură în loc de mâncare ne intra moartea în urechi în loc de sunete sau de liniște ne intra moartea în ochi în loc de forme ne intra moartea în sânge în loc de întuneric ne
scheletele viitoarelor războaie IV
Nu știu cât am stat așa. Poate câteva secunde, poate câțiva ani. Absența realității îți face viața nemăsurabilă. Ești mai bătrân decât un bătrân. Mai tânăr decât un fir de praf. Mai rău decât un trăznet. Mai bolnav decât un
scheletele viitoarelor războaie IV
Nu știu cât am stat așa. Poate câteva secunde, poate câțiva ani. Absența realității îți face viața nemăsurabilă. Ești mai bătrân decât un bătrân. Mai tânăr decât un fir de praf. Mai rău decât un trăznet. Mai bolnav decât un
cămăși
bărbații își uscau cămășile pe pietre imediat după amiază cămășile deveniră mușchi prinseră rădăcini în stâncă uite-așa am îngropat munții ăștia în cămăși râuri ne trecură piepturile mările băură din tălpile noastre termină domnule cu prostiile nu sunt decât niște
cămăși
bărbații își uscau cămășile pe pietre imediat după amiază cămășile deveniră mușchi prinseră rădăcini în stâncă uite-așa am îngropat munții ăștia în cămăși râuri ne trecură piepturile mările băură din tălpile noastre termină domnule cu prostiile nu sunt decât niște
jurnal: undeva, într-un oraș vechi
Străzile orașului seamănă cu niște vene: oamenii curg întruna, pompați de autobuze, case, saloane de coafură, birouri, clădiri impozante, supermarketuri. Oamenii fac uneori cheaguri; orașul respiră mai greu, dar nu moare. Sunt un strop de sânge în vena unui oraș
jurnal: undeva, într-un oraș vechi
Străzile orașului seamănă cu niște vene: oamenii curg întruna, pompați de autobuze, case, saloane de coafură, birouri, clădiri impozante, supermarketuri. Oamenii fac uneori cheaguri; orașul respiră mai greu, dar nu moare. Sunt un strop de sânge în vena unui oraș
scheletele viitoarelor războaie III
un batalion de strigăte surdo-mute ne aștepta de-o parte și de alta a defileului traheii respirația ne ieșea greu însângerată firavă lipsită de căldura și vigoarea unui plămân sănătos țara era în război vlăguită de efort femei măcinate de frică
scheletele viitoarelor războaie III
un batalion de strigăte surdo-mute ne aștepta de-o parte și de alta a defileului traheii respirația ne ieșea greu însângerată firavă lipsită de căldura și vigoarea unui plămân sănătos țara era în război vlăguită de efort femei măcinate de frică
săratele
practic, cum să vă spun, s-a întâmplat să fiu în preajmă când au venit camioanele, milioane, dar ce zic eu?, poate miliarde de arbuști defecți aduși din pădurea de lângă Săratele i-au deșertat pe toți sub pleoapele mele cuvintele au
săratele
practic, cum să vă spun, s-a întâmplat să fiu în preajmă când au venit camioanele, milioane, dar ce zic eu?, poate miliarde de arbuști defecți aduși din pădurea de lângă Săratele i-au deșertat pe toți sub pleoapele mele cuvintele au