gaz



nu mai era practic nimeni care să mai creadă în povestea noastră ultimul – un paznic de la depozitul de bere vai de capul lui s-a înecat cu pâine și coca-cola și a murit holbându-se la miile de lăzi de bere spumoasă pe care ar fi putut să le bea dacă ar fi știut că moare azi dar azi suntem mereu mai proști decât ieri pentru că ieri sticlele astea nu însemnau nimic dar azi când murim sunt toată viața care ne scapă printre degete ne înecăm cu pâine și coca-cola cu unghiile adânc înfipte în carnea unui vis pe care nu l-am trăit niciodată dar nu pentru că nu am avut timp ci pentru că sufletul nostru nu s-a trezit niciodată devreme când visele umblă goale pe străzi neștiute de nimeni și chiar dacă le-ar ști tot nu ar rămâne nimeni care să creadă povestea asta

pe tavan o molie surdă îmi urlă programul zilei de mâine dar ce folos sunt deja mort zgâriind inutil cu unghiile pielea unui vis pe care nu l-am trăit niciodată



Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.