sau

nu voia să ajungă la inimă

inima e un bastion turistic deschizi o poartă cumperi un bilet te strecori când nu e nimeni atent intri cu grupul sau de unul singur mereu îți rămâne ceva de văzut și o iei de la capăt mereu uiți ceva și te copilărești înfigi un cuvânt într-un perete cărnos curge un pic de sânge mușchiul e tare celulele sunt puternice și deștepte își revin după orice tăietură pe culoare zvâcnește sânge curat te poate strivi între două explicații ale ghidului

mai degrabă voia să ajungă jos să se arunce în fundul ființei ei acolo unde în cea mai deplină tăcere se poate auzi o orchestră perfectă ar fi vrut să ajungă acolo să asculte instrument după instrument să cheme sfârșitul notă după notă să-și străpungă pieptul cu arcușul unei viori să sângereze grav leneș vâscos în trupul unui contrabas să-și golească permanent mintea de amintiri într-o rugăciune pe buza tubei

să stea acolo în adâncul ființei ei așteptând să trăiască totul sau pur și simplu nemaiașteptând nimic

foto ©Rareș Petrișor

3 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.