părea foarte foarte devreme și totuși orașele începuseră să ne cadă sângerânde din brațe spărgându-se cu zgomote ascuțite de asfalt ca și cum ajunsesem prea târziu consumam civilizații doar mușcându-ne unul altuia respirațiile de foame sau pur și simplu pentru că nu ne mai înțelegeam cuvintele pielea ni se întindea

poate de bătrânețe

până când curenți de aer suficient de puternici reușeau să ne ridice de pe străzi și rătăceam singuri pustii fără rost ciocnindu-ne cu o bucată de ziar sau chiar un ambalaj de la poștă de pe care ploaia dizolvase numele destinatarul dar nu și timbrul

un timbru frumos cu un zimbru sumbru

și oamenilor cărora le cădeau orașele muribunde din brațe deveneau mai ușori poate chiar mai ușori decât aerul pentru că trebuie spus din capul locului că nu toată lumea își permitea să deschidă pliurile pielii și să zboare după cum avea chef și iată cum și în cer au apărut diferențe sociale deși fiecare plătise în mod egal pentru viața lui cu un anumit număr de orașe moarte

zimbrul începu și el să zboare

dedesubt nu se vedeau decât oameni care dădeau drumul din brațe orașelor peste trotuarele altor orașe ținute în brațe de alți oameni care abia așteptau să le dea drumul

gps-ul mi-a zis să fac la dreapta și în ultima clipă am reușit să mă salvez să nu fiu strivit de un mic sat portughez care cădea vertiginos exact peste mine mi-am deschis pliurile pielii mi-am luat rămas bun și am plecat spre munți unde

statistic

sunt șanse mai mici de căderi

de sus oamenii păreau niște fluturi cu aripile ieșite caraghios de sub cămăși costume sau chiar paltoane lovindu-se unii de alții mereu cu privirea țintind în sus neștiind ce mai înseamnă înainte

cine trimite un zimbru pe timbru?