cauți prin viață grăbit ca într-un sertar în care ți-ai rătăcit butonii sau un nasture sau o monedă depășită uzată ruginită și înflorită pe margini dai peste fel de fel de lucruri inutile un plic îngălbenit și devenit scorțos de la vreme o factură de curent de acum șaisprezece ani un mâner de umbrelă un ventilator albastru care reușea de fiecare dată să anunțe cutremurele cu câteva minute înainte cel puțin – o invenție pe care n-ai brevetat-o – doamne cât ai iubit ventilatorul ăsta

să ne facem cruci din elice, strigai, să credem în aer, în religia supremă, viteza, altitudinea, gravitația

o cutie metalică de bomboane pe care scrie într-o limbă necunoscută patru cărți de joc un valet doi optari și un as de ghindă scrie în maghiară cu un caracter frumos ce caractere au cei care stau peste mesele de joc învăluiți în fum de țigară privind ceacâr la paharele goale de șpriț și la mâinile adversarilor

o papiotă despletită

o cutie galbenă de carton în care erau frumos așezate cândva nouă ascuțitori niște papagali cântători viu colorați (cum adică viu colorat?) să ne aruncăm împreună în cutia asta galbenă să privim papagalii viu colorați să tăiem junglele cu securile să ajungem în centrul pământului unde contrar așteptărilor e cald și bine și acolo o să ascultăm câteva improvizații de jazz o să fumăm o havană o să dăm pe gât un pahar de rom și o să ne amintim cu plăcere de pereții galbeni cartonați ai grotei în care ne-am aruncat înainte de a ne câștiga orice speranță

ai apucat papiota despletită ai strâns-o în brațe și i-ai spus că nu vei pleca niciodată

în fond

cineva iubește și papiotele

ventilatorul albastru tocmai a prevestit un cutremur

mai avem câteva minute

să-mi caut butonii

foto ©Rareș Petrișor