Posts Tagged 'simt enorm'
flashing flesh
drumul până la gară mirosul de burduf de cauciuc din troleibuz cu riduri groase bătrâne prin care vedeai asfaltul alergând bețele de mikado în care mă înțepam bruma albă de pe struguri curul ascuțit de viespe bondarii legați cu ață
flashing flesh
drumul până la gară mirosul de burduf de cauciuc din troleibuz cu riduri groase bătrâne prin care vedeai asfaltul alergând bețele de mikado în care mă înțepam bruma albă de pe struguri curul ascuțit de viespe bondarii legați cu ață
underground
să fim sinceri, românul știe primul despre trenduri înainte ca ele să apară românii știu primii după americani ce se întâmplă în Homeland, House of Cards, Breaking Bad românul este multicultural, deși e foarte probabil să nu fi ieșit vreodată
underground
să fim sinceri, românul știe primul despre trenduri înainte ca ele să apară românii știu primii după americani ce se întâmplă în Homeland, House of Cards, Breaking Bad românul este multicultural, deși e foarte probabil să nu fi ieșit vreodată
#ocuppychaos
Să fie cât se poate de clar, de la început: meseria mea e haosul. TAB-uri, puști, revolvere, teroriști. Stai, mă, nu trage, că nu-s terorist, sunt tac-tu, ce dracu?! Taci, mă, mori. Pac. Țâțe goale, Occident, locuri de muncă. PCR,
#ocuppychaos
Să fie cât se poate de clar, de la început: meseria mea e haosul. TAB-uri, puști, revolvere, teroriști. Stai, mă, nu trage, că nu-s terorist, sunt tac-tu, ce dracu?! Taci, mă, mori. Pac. Țâțe goale, Occident, locuri de muncă. PCR,
disclaimer
Toate ideile despre care scriu nu îmi aparțin. Le-am găsit inundate, într-un subsol sărăcios din Piața Iancului, în București, în mațele unei vile a cărei mansardă am locuit-o câțiva ani. Am mai găsit acolo niște cioburi de sânge, un disc
disclaimer
Toate ideile despre care scriu nu îmi aparțin. Le-am găsit inundate, într-un subsol sărăcios din Piața Iancului, în București, în mațele unei vile a cărei mansardă am locuit-o câțiva ani. Am mai găsit acolo niște cioburi de sânge, un disc
oarbenii
Oarbenii ar putea fi catalogați drept rasă umană, însă indiferența față de antropologie și clasificări a acestor ființe i-a făcut pe cercetători să răspundă cu aceeași monedă: i-au lăsat în afara istoriei. Totuși, ne lovim de oarbeni în fiecare zi,
oarbenii
Oarbenii ar putea fi catalogați drept rasă umană, însă indiferența față de antropologie și clasificări a acestor ființe i-a făcut pe cercetători să răspundă cu aceeași monedă: i-au lăsat în afara istoriei. Totuși, ne lovim de oarbeni în fiecare zi,
pseudoadevărată
preocupat de ceva vreme cu studiul acuității provocate de apropiere de cum miroase palma noastră odată scoasă din cineva de preferat din cineva apropiat de cum se aude pieptul nostru odată desprins de cineva sau poate chiar din cineva de
pseudoadevărată
preocupat de ceva vreme cu studiul acuității provocate de apropiere de cum miroase palma noastră odată scoasă din cineva de preferat din cineva apropiat de cum se aude pieptul nostru odată desprins de cineva sau poate chiar din cineva de
gustul mersului trenurilor
și îi arătam cu degetul pe cei care nu voiam să-și schimbe papucii de casă puțin rupți descusuți cu bucăți de talpă desprinse dar tălpile atât de acasă și simt acum cum gândurile și bucăți din suflet se desprind și
gustul mersului trenurilor
și îi arătam cu degetul pe cei care nu voiam să-și schimbe papucii de casă puțin rupți descusuți cu bucăți de talpă desprinse dar tălpile atât de acasă și simt acum cum gândurile și bucăți din suflet se desprind și
neidentificat
atât de aproape încât ochii mei au intrat pe sub unghiile ochilor tăi au rămas acolo până ai plâns prima dată oasele mele s-au pierdut în măduva ta vâslind fără direcție pe râurile tale intraosoase spre articulații sonore tot mai
neidentificat
atât de aproape încât ochii mei au intrat pe sub unghiile ochilor tăi au rămas acolo până ai plâns prima dată oasele mele s-au pierdut în măduva ta vâslind fără direcție pe râurile tale intraosoase spre articulații sonore tot mai
insecta
și începem să nu ne mai deranjăm alunecăm prin camere fără să mai facem zgomot ca și cum sunetele ne fac oasele să se sfărâme și nu vrem asta nu nu vrem ca unul dintre noi să dispară povestea mea
insecta
și începem să nu ne mai deranjăm alunecăm prin camere fără să mai facem zgomot ca și cum sunetele ne fac oasele să se sfărâme și nu vrem asta nu nu vrem ca unul dintre noi să dispară povestea mea
jurnal: îmi amintesc cum veneau primăvara
și apoi veneau umplând străzile cu cămășile descheiate fluturând cu pielea pieptului pură nebătută de umbre cu sâni plini de secrete cosmice impenetrabile dar perfect dezirabile veneau călcând fără milă muștele sufletelor noastre rătăcite veneau în turme îndesându-ne nările cu
jurnal: îmi amintesc cum veneau primăvara
și apoi veneau umplând străzile cu cămășile descheiate fluturând cu pielea pieptului pură nebătută de umbre cu sâni plini de secrete cosmice impenetrabile dar perfect dezirabile veneau călcând fără milă muștele sufletelor noastre rătăcite veneau în turme îndesându-ne nările cu
să mă ții la curent
tu care mi-ai spart timpanul cu umărul tău care șușotește încoace și-ncolo într-un groaznic du-te-vino val după val curățându-mă de cuvinte grele care mă apăsau ca niște alge grele chiar aici în spatele urechii unde n-am lăsat nici măcar armatele
să mă ții la curent
tu care mi-ai spart timpanul cu umărul tău care șușotește încoace și-ncolo într-un groaznic du-te-vino val după val curățându-mă de cuvinte grele care mă apăsau ca niște alge grele chiar aici în spatele urechii unde n-am lăsat nici măcar armatele
puțin înăuntru
două degete sau poate toată palma transpirate nu nu vreau să le șterg vreau doar să le adaug atunci când sunt întrebat ce vreți să adăugați? nu e nimic mai frumos decât să adaugi două degete sau poate toată palma
puțin înăuntru
două degete sau poate toată palma transpirate nu nu vreau să le șterg vreau doar să le adaug atunci când sunt întrebat ce vreți să adăugați? nu e nimic mai frumos decât să adaugi două degete sau poate toată palma
0-0
brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de voi de trunchiurile voastre îngălbenite întinzând brațele vlăguite ca niște amintiri nedorite ca niște copii triști goi fără copilărie vino și stai puțin lângă mine să încercăm să facem niște copii
0-0
brusc mi-am dat seama că nu am nevoie de voi de trunchiurile voastre îngălbenite întinzând brațele vlăguite ca niște amintiri nedorite ca niște copii triști goi fără copilărie vino și stai puțin lângă mine să încercăm să facem niște copii
genunchiul tău n-are un unchi bogat în America
mi-am tras o palmă doar ca să nu mă uite durerea pâinea are gust de o porțiune de piele de pe gâtul tău am aterizat acolo cândva când a fost ceață pe aeroportul din Frankfurt două echipaje de pompieri au
genunchiul tău n-are un unchi bogat în America
mi-am tras o palmă doar ca să nu mă uite durerea pâinea are gust de o porțiune de piele de pe gâtul tău am aterizat acolo cândva când a fost ceață pe aeroportul din Frankfurt două echipaje de pompieri au
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
nu se putea
să nu mă placi te plac, mi-ai zis imediat ce mi-ai văzut cămașa din cărămidă descheiată până la sufragerie imediat ce mi-ai pipăit buzunarele în care țineam două actrițe care tocmai câștigaseră fiecare câte un Oscar (marcă înregistrată, ™) una
încă nu am găsit cutia neagră
furia care ne face să ardem casele din care au plecat și scaunul ăsta pe care a stat de patru ori trebuie distrus să dăm foc cărților pe care le-a citit în fotografia asta parcă nu era atât de frumoasă
încă nu am găsit cutia neagră
furia care ne face să ardem casele din care au plecat și scaunul ăsta pe care a stat de patru ori trebuie distrus să dăm foc cărților pe care le-a citit în fotografia asta parcă nu era atât de frumoasă
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
jurnal: trăiam într-un corn de 1,25 lei
și mai era tanti Angela lăptăreasa cu talia cât un stejar secular căreia îi plăcea să-mi păstreze un borcan de smântână când îmi aminteam treceam pe la ea chioșcul mic ca o cazemată aparată de ziduri de sticle de lapte
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
o
și da o să te zgârii cu unghiile pielea ta de vinil o să cânte din palmele mele un cântec ascuțit ca și cum mi-ai scuipa sânge direct în ureche ca și cum cântecul tău ar veni de demult de
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
harta unei bucătării 2/3m, anonimă
și apoi mai era felul în care respirația ta se împotrivea pielii mele un vifor fierbinte care-mi culca pădurile pielii la pământ îmi umplea porii cu abur și mai era cana galbenă care mirosea mereu a mușețel cred că sângele
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.
Luna Întâi. Îndoiala.
Stau întins pe un cearșaf alb, satinat, ofertă standard de la biserică. Mi-e puțin frig, dar suportabil. Un gând rătăcit, al nimănui – nu al meu, în niciun caz – strigă și face liniștea cioburi: cel mai bine se moare iarna.