crusta care a căzut prea târziu

orașul fierbea acoperișurile ca niște cruste adăposteau în bubele lor fierbinți oameni în chiloți maieuri dezbrăcați până la brâu sau chiar de tot întinși leneși pe canapele fotolii sau pe gresia rece din baie sau bucătărie așteptând să se termine

sometimes

it’s just subtle cranes flying in my head like in an empty dark room hitting walls with their peaks bodies wings feathers unkown dimensions unknown weights who’s their flight to judge me sometimes it’s just plain air stuffed in cases

tunuri absorbante * absorbent gun barrels

  toate bucatile astea de lumina ma incomodeaza teribil acum cand imi clocesc gandurile intr-un loc umbrit ferit de tropotul ingrozitor al fluturilor marocani pe sub piele imi aluneca dureros scheletele unor femei prin nari imi sangereaza aerul fraged al

crezi că ştii, dar nu / you think you know, but no

Crezi că degetele încep de la marginea pielii, dar nu. Încep dintr-o genă rebelă care a vrut să-ţi dea degete mai scurte. Mie, mai lungi. Încep de la răsuflarea microscopică uşurată a unui fir de praf, încă uluit că a

gâlgâind înspăimântător / dreadfully spouting

Am scris o carte de poezie într-o sticlă de lapte. O sticlă de lapte ca pe vremuri, cu pereții groși, cu gura largă, gâlgâind lichidul alb spre căni, buze, oale, ibrice. Apoi goală. Așteptându-mi literele. Literele îngroșându-se, deformându-se hazliu uneori,

înmormântarea și paltonul convex al domnului P. * the funeral and Mister P.’s convex coat

– Fiți amabilă, doamnă, am cerut explicit un palton convex, spuse răspicat domnul P., oarecum uluit de indiferența, mai degrabă delăsarea ce aducea o lehamite prin firul telefonului, prin galena plină de paraziți, prin receptorul gălbui pe care se mai

nu vreau nici măcar un pahar cu apă/I don’t even need a glass of water

ce mult ne asemănăm eu într-o mare de oameni nevoind altceva decât să fiu lăsat în pace neatins să-mi simt virginele tăceri cum se lovesc mecanic dur de ticăitul ceasului de pe birou tu într-o mare de singurătate înconjurat de