prezențe imposibile

exact când mă pregăteam să iau o ultimă gură de aer din preajma unui umăr un amestec de sunete ieșite dintr-un instrument care nici nu știam că există au început să muște din vocalele care-mi atârnau în gât m-am trezit brusc fără abilitatea de a mai deschide gura am început să mârâi ca un câine turbat deși eram cât se poate de fericit instrumentul nu și-a dat seama de asta și a eliberat preventiv patru elefanți monosilabici suficient de permisivi și flămânzi să-mi înghită orice fărâmă de consoană rămasă pe pereții laringelui au început să mă pipăie cu trompele lor ca degetele uriașe ale unor orbi au început să vibreze fiecare într-un fel distinct aproape păcălindu-mă că pot cânta în locul meu că pot trăi în locul meu că pot respira din umărul acela fără ca eu să mai fiu nevoit să scot niciun sunet și uite-așa cu fiecare tremur de instrument corzile mele vocale erau tot mai mute mirarea tot mai mare umărul tot mai aproape și mai imposibil de atins

și țineți cont că nu mai aveam vocale de foarte multă vreme doamne în ce situație am fost pus

3 Comments

Leave a Reply to vreauultimulloc Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.