Posts Tagged 'jurnal'
oarbenii
Oarbenii ar putea fi catalogați drept rasă umană, însă indiferența față de antropologie și clasificări a acestor ființe i-a făcut pe cercetători să răspundă cu aceeași monedă: i-au lăsat în afara istoriei. Totuși, ne lovim de oarbeni în fiecare zi,
oarbenii
Oarbenii ar putea fi catalogați drept rasă umană, însă indiferența față de antropologie și clasificări a acestor ființe i-a făcut pe cercetători să răspundă cu aceeași monedă: i-au lăsat în afara istoriei. Totuși, ne lovim de oarbeni în fiecare zi,
pseudoadevărată
preocupat de ceva vreme cu studiul acuității provocate de apropiere de cum miroase palma noastră odată scoasă din cineva de preferat din cineva apropiat de cum se aude pieptul nostru odată desprins de cineva sau poate chiar din cineva de
pseudoadevărată
preocupat de ceva vreme cu studiul acuității provocate de apropiere de cum miroase palma noastră odată scoasă din cineva de preferat din cineva apropiat de cum se aude pieptul nostru odată desprins de cineva sau poate chiar din cineva de
gustul mersului trenurilor
și îi arătam cu degetul pe cei care nu voiam să-și schimbe papucii de casă puțin rupți descusuți cu bucăți de talpă desprinse dar tălpile atât de acasă și simt acum cum gândurile și bucăți din suflet se desprind și
gustul mersului trenurilor
și îi arătam cu degetul pe cei care nu voiam să-și schimbe papucii de casă puțin rupți descusuți cu bucăți de talpă desprinse dar tălpile atât de acasă și simt acum cum gândurile și bucăți din suflet se desprind și
de fapt, nu se întâmplase nimic
Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,
de fapt, nu se întâmplase nimic
Și apoi deschise ușa ca și cum nu se întâmplase nimic, ca și cum lăsase dincolo de ea tot plumbul vorbelor care i-au apăsat umerii ani și ani de zile, care i-au presat bătăile inimii făcându-le niște zvâcniri mute, imperceptibile,
insecta
și începem să nu ne mai deranjăm alunecăm prin camere fără să mai facem zgomot ca și cum sunetele ne fac oasele să se sfărâme și nu vrem asta nu nu vrem ca unul dintre noi să dispară povestea mea
insecta
și începem să nu ne mai deranjăm alunecăm prin camere fără să mai facem zgomot ca și cum sunetele ne fac oasele să se sfărâme și nu vrem asta nu nu vrem ca unul dintre noi să dispară povestea mea
de pe partea asta
nu am făcut altceva decât să ridic puțin discul să știu dacă se aude același scrijelit și pe partea cealaltă acul a început să lase urme pe discul ăsta făcut din oase mă învârt odată cu el și începem să
de pe partea asta
nu am făcut altceva decât să ridic puțin discul să știu dacă se aude același scrijelit și pe partea cealaltă acul a început să lase urme pe discul ăsta făcut din oase mă învârt odată cu el și începem să
ce-mi lipsește
și-mi dau seama că nu-mi lipsește glonțul am omorât destui oameni îmi lipsește praful praful din haine din noi din nări din gură din sânge din pâine de pe jos de pe camarazi de pe puști de pe cadavre de
ce-mi lipsește
și-mi dau seama că nu-mi lipsește glonțul am omorât destui oameni îmi lipsește praful praful din haine din noi din nări din gură din sânge din pâine de pe jos de pe camarazi de pe puști de pe cadavre de
hold your bread
și-ți dai seama, ce să-ți mai zic, sufletul nu se mai simte la fel ca și când auzi un cântec care te face să-ți aduci aminte că ai simțit ceva cândva că parcă ploua sau nu ploua că parcă era
hold your bread
și-ți dai seama, ce să-ți mai zic, sufletul nu se mai simte la fel ca și când auzi un cântec care te face să-ți aduci aminte că ai simțit ceva cândva că parcă ploua sau nu ploua că parcă era
rău de adâncime
ți-am prins în păr pentru a nu știu câta oară o agrafă lichidă din ploaia de azi-noapte străluceai ca un fulger numai când voiai tu numai când fricțiunea dintre lumile noastre devenea insuportabilă pentru a nu știu câta oară ți-ai
rău de adâncime
ți-am prins în păr pentru a nu știu câta oară o agrafă lichidă din ploaia de azi-noapte străluceai ca un fulger numai când voiai tu numai când fricțiunea dintre lumile noastre devenea insuportabilă pentru a nu știu câta oară ți-ai
Urmărind penal Evul Mediu
O dimineață obișnuită de luni. Picamerele își reiau tacticos parcursul infernal către miezul pământului, la numai 10 metri distanță de bloc. Între răsuflările pneumatice, se aude guturalul “…aaaamuuuri!!”. Știi, fără urmă de îndoială, unde ești. Așa cum ai grijă să
Urmărind penal Evul Mediu
O dimineață obișnuită de luni. Picamerele își reiau tacticos parcursul infernal către miezul pământului, la numai 10 metri distanță de bloc. Între răsuflările pneumatice, se aude guturalul “…aaaamuuuri!!”. Știi, fără urmă de îndoială, unde ești. Așa cum ai grijă să
distantadintremine.ro
de ceva vreme nu mi-am mai citit în dinți îi poți vedea cum strălucesc noapte de noapte pe cerul gurii i-am smuls pe toți nu mai puteam suporta să-i văd mușcând din tine de ceva vreme nu mi-am mai frânt
distantadintremine.ro
de ceva vreme nu mi-am mai citit în dinți îi poți vedea cum strălucesc noapte de noapte pe cerul gurii i-am smuls pe toți nu mai puteam suporta să-i văd mușcând din tine de ceva vreme nu mi-am mai frânt
jurnal cu 3 camere și vedere la antilope
poate că nu eram decât un șarpe imaginar cu un apartament cu trei camere în loc de cap cu o mașină urâtă în loc de limbă scuipând gaze de eșapament în loc de venin și adunam în capul meu oameni
jurnal cu 3 camere și vedere la antilope
poate că nu eram decât un șarpe imaginar cu un apartament cu trei camere în loc de cap cu o mașină urâtă în loc de limbă scuipând gaze de eșapament în loc de venin și adunam în capul meu oameni
cel mai ieftin gem
și apoi a început brusc să plouă din senin sau poate din barba mea m-am temut că o să rămânem cu foarte multe lucruri nespuse dar aveam toată viața în față și o clătită cu gem cel mai ieftin gem
cel mai ieftin gem
și apoi a început brusc să plouă din senin sau poate din barba mea m-am temut că o să rămânem cu foarte multe lucruri nespuse dar aveam toată viața în față și o clătită cu gem cel mai ieftin gem
despre morți, numai de mine
și dacă locurile noastre de veci ar fi în oasele altuia să săpăm acolo gropi să ne ascundem în sicrie fragile albe dintr-o spumă tare care ne-a crescut încet în suflet învățându-ne cum să murim unul în celălalt sau poate
despre morți, numai de mine
și dacă locurile noastre de veci ar fi în oasele altuia să săpăm acolo gropi să ne ascundem în sicrie fragile albe dintr-o spumă tare care ne-a crescut încet în suflet învățându-ne cum să murim unul în celălalt sau poate
dintr-un anumit punct de vedere
orice vierme pe care-l strivim e un pas înapoi spre cer pot să jur că am văzut doi munți încăierându-se pentru o vale înflorită râvnim ca să nu povârnim am crezut mereu că rinocerii sunt niște animale cerești ca să
dintr-un anumit punct de vedere
orice vierme pe care-l strivim e un pas înapoi spre cer pot să jur că am văzut doi munți încăierându-se pentru o vale înflorită râvnim ca să nu povârnim am crezut mereu că rinocerii sunt niște animale cerești ca să
jurnal: îmi amintesc cum veneau primăvara
și apoi veneau umplând străzile cu cămășile descheiate fluturând cu pielea pieptului pură nebătută de umbre cu sâni plini de secrete cosmice impenetrabile dar perfect dezirabile veneau călcând fără milă muștele sufletelor noastre rătăcite veneau în turme îndesându-ne nările cu
jurnal: îmi amintesc cum veneau primăvara
și apoi veneau umplând străzile cu cămășile descheiate fluturând cu pielea pieptului pură nebătută de umbre cu sâni plini de secrete cosmice impenetrabile dar perfect dezirabile veneau călcând fără milă muștele sufletelor noastre rătăcite veneau în turme îndesându-ne nările cu
în care, deși extrem de scandalizată de noi doi, lumea își vede nestingherită de treabă
veneam cu plasele pline de la magazin și-am zis vreau și eu un semn de bunăvoință zugrăvește-mi casa sau desfundă-mi chiuveta oprește-l p-ăla din sforăit spală-mi geamul de la fereastră curăță frunzele din scoc adu autobuzul la timp lasă-mi să-mi
în care, deși extrem de scandalizată de noi doi, lumea își vede nestingherită de treabă
veneam cu plasele pline de la magazin și-am zis vreau și eu un semn de bunăvoință zugrăvește-mi casa sau desfundă-mi chiuveta oprește-l p-ăla din sforăit spală-mi geamul de la fereastră curăță frunzele din scoc adu autobuzul la timp lasă-mi să-mi
să mă ții la curent
tu care mi-ai spart timpanul cu umărul tău care șușotește încoace și-ncolo într-un groaznic du-te-vino val după val curățându-mă de cuvinte grele care mă apăsau ca niște alge grele chiar aici în spatele urechii unde n-am lăsat nici măcar armatele
să mă ții la curent
tu care mi-ai spart timpanul cu umărul tău care șușotește încoace și-ncolo într-un groaznic du-te-vino val după val curățându-mă de cuvinte grele care mă apăsau ca niște alge grele chiar aici în spatele urechii unde n-am lăsat nici măcar armatele
jurnal: rostesc fără să cred
de la început, fie vorba între noi, nu cred în limbajul trupului. dacă aș crede, ar trebui să explic toate acele consoane arcuite pe care le face, uneori, spinarea ta, sau strofele pe care le ascunzi în umbra aceea dubioasă
jurnal: rostesc fără să cred
de la început, fie vorba între noi, nu cred în limbajul trupului. dacă aș crede, ar trebui să explic toate acele consoane arcuite pe care le face, uneori, spinarea ta, sau strofele pe care le ascunzi în umbra aceea dubioasă
puțin înăuntru
două degete sau poate toată palma transpirate nu nu vreau să le șterg vreau doar să le adaug atunci când sunt întrebat ce vreți să adăugați? nu e nimic mai frumos decât să adaugi două degete sau poate toată palma
puțin înăuntru
două degete sau poate toată palma transpirate nu nu vreau să le șterg vreau doar să le adaug atunci când sunt întrebat ce vreți să adăugați? nu e nimic mai frumos decât să adaugi două degete sau poate toată palma