demons

 

4 Comments

  1. eu

    pierdut esti cand nu lupti. pierdut esti cand nu stii ce zace in tine.

  2. resursele ne sunt necunoscute, ceea ce nu inseamna ca suntem pierduti. nici macar in noi. a pierde o lupta nu inseamna, de asemenea, ca esti pierdut. ma incearca doar eterna uimire fata de efervescenta cu care ne perpetuam multumirile si indrajirea cu care incercam sa ne acoperim, sa uitam nefericirea. neimplinirea.

  3. desigur

    ne miscam haotic intr’o lume a ambalajelor. ne aplicam etichete, evident conform standardelor. vindem si cumparam. comercializam idei si sentimente. odinioara era taraba, acum e bursa… job’ul suprem – sa rezistam. nu mai conteaza cum si cu cine. abordati gandirea pozitiva! sloganul progresului in regres. nu intoarceti privirea. tot inainte! alt slogan…alta viata sau alte vieti… inflatie de psihologi si nutritionisti. legatura dintre ceaiul verde si sanatatea psihica. hmmm…cum naiba sa te faci bine daca nu stii ce ai?!!!! mai bine imi chem gasca de demoni de prin mine la o cafea. ciudat, dar aflu multe din si despre mine. la naiba cu ceaiul verde. poate la un vin as avea si curaj sa le spun ca sunt bineveniti in mine, atat timp cat ei ma pot invata sa imi recunosc limitele oricat de extensibile ar fi.
    ofer o eticheta bine cotata pentru curajul asumarii unei neimpliniri!

  4. Cu riscul de a mă repeta. Nu cred în vid. Vidul ăsta a devenit un leitmotiv pentru perplexităţile noastre. Când nu ştim ce e de făcut inventăm un vid: vid de putere; vid legislativ; gol sufletesc.
    După o luptă pierdută eşti plin, nu gol. Plin de regrete, frustrări, ruşine, întrebări, amintiri, “what if”-uri.
    Posibile definiţii ale golului:
    – un spaţiu în care nu-ţi doreşti să fii singur.
    – o stare fără fund
    – un preaplin dureros
    – un leitmotiv pentru perplexităţile noastre
    – o virgulă între subiectul şi predicatul care credeai că te definesc…

Leave a Reply