- Nu domnule, e imposibil: am citit cu ochii mei necrologul la gazetă. Nu doar că e mort, e mort de-a binelea, credeți-mă! Domnul Wrexler, proprietarul cunoscutei și căutatei farmacii de pe strada Sankt Petersburg colț cu bulevardul Steaua Roșie, era aproape indignat de zvonul cum că dl.P nu ar fi murit - și răsturnat și revoluționat, totodată, tagma și ierarhiile legiștilor, ba cică ar bine sănătos (sâc!) într-o casă de pensionari foarte aproape de granița dintre Ungaria și Austria. Dădu cu gazeta de pământ, înjură presa printre dinții făcându-i mahalagii pe gazetari, și intră în locanda fraților Steiger, unde comandă furios un șnaps. Ce porcărie! mai zise, înainte de prima înghițitură, care fu și ultima, pentru că știm cu toții cât de mic e un șnaps în aceste vremuri sărace. Știrea era pe prima pagină în toate fițuicile locale. Până și un ziar din capitală catadicsi să-i acorde câteva rânduri pe pagina a șaptea: “Bombă: cunoscutul proprietar de hoteluri, renumit pentru tumultoasa sa viață amoroasă, dl.P, e bine sănătos, spun surse sigure, într-un sanatoriu de odihnă pentru vârsta a treia situat undeva la granița dintre Austria și Ungaria. Din motivațiuni de protejare a surselor, nu le vom dezvălui identitatea și nici locul în care se presupune că și-ar vedea nederanjat de treabă dl.P.” O, dar asta e o mizerie!, izbucni dl.Wrexler: am fost cu ochii mei la înmormântare! Am văzut în persoană cum l-au înhumat! În-hu-mat! Nu, nu, e prea de tot!

Ieși valvârtej, aruncându-și teatral fularul peste umărul stâng. Era totuși ianuarie.

***

(București, 26 ianuarie 2010, Nokia E90)