Of, tocmai când credeam această afacere încheiată, primesc un telefon de la prietenul meu Iulian care îmi atrage atenţia că au apărut noi indicii în cazul misterioasei morţi a domnului P.

Iau frumos maşina 34 până la Monumentul Eroilor Nehotărâţi, bodogănind printre dinţi nefericita inspiraţie de a lăsa câteva numere de telefon ici, colo, în timpul îndelungatei anchete. La început, eram extrem de încântat de dificultatea cazului; cu timpul aveam să ating stări vecine cu depresia din cauza misterelor care veneau unul după celălalt, aşa cum fac autobuzele 34 noapte de noapte, în jurul orei 23.50, când zumzăie obosite pe străduţele din preajma garajului central al Transportului Public Ireveresibil.

Sar din autobuz cu câţiva metri mai repede de a ajunge autobuzul în staţie, profitând de aglomeraţia în care s-a blocat enorma maşinărie - autobuzele mereu mi s-au părut nişte cutii enorme de metal care transportă condamnaţi: unii la serviciu, alţii la diverse treburi, mereu prea aceleaşi, mereu neschimbate. Vânzătoarea de covrigi mă recunoaşte: cu o scuturare a capului îi dau de înţeles că nu mă voi apropia de tejghea azi, aşa cum făceam în fiecare dimineaţă când mergeam la Comisariat. Vremurile acelea sunt duse.

Trec prin uşa batantă a instituţiei, remarcând că i-au fost schimbate ramele de lemn cu unele dintr-un metal ieftin, imitând furnirul. Îngrozită, fata de la Secretariatul de Primire a Străinilor de Poliţie, mă priveşte uluită, neputând face altceva decât să îngaime:

- E… cu happy-end, sper…

- Da, e cu happy-end, îi răspunde în locul meu Iulian, apărut de nicăieri, ţinând la subsuoară un volum delicat, cu coperte roz. Vino.

Am intrat în cafeneaua Comisariatului, unde mă mai aşteptau, cu un zâmbet larg pe chip, atât de diferit de privirea îngrozită a secretarei încât eram totalmente confuz!, Klara, Monica, Tavi şi Cătălin. Toţi păreau să ştie ceva despre domnul P., ceva despre ultimele sale clipe care avea să schimbe complet rezultatele de până atunci ale anchetei - pe care o credeam închisă, sau speram că e închisă.

- Domnul meu, e vorba de Happy-End-ul la români, începu Iulian.

Totul, dar totul deveni limpede.