în fiecare seară
îi las niște flori pe pervaz
vorbește lumea c-ar fi o femeie nemaiîntâlnit de frumoasă
- unde locuiți, v-ar deranja să vă conduc?
- la casa cu ferestre atât de mici că nu mi se vede niciodată frumusețea…
- oh, dar greșiți atât de mult!
- nu, domnule, deloc!
sub cele trei butoane de sonerie, trei etichete la fel de incredibile ca frumusețea femeii căreia îi las, seară de seară, flori pe pervaz: Karenina, Bovary, Flanders
am fugit îngrozit către cămăruța mea din capul străzii - jalnică, dar închiriată pe mai nimic de la un spițer ciudat pe nume Kafka - și mi-am băut funia cu un coniac
ce-o să mai vuiască mâine ziarele!
***
(Sighișoara, 2007, Canon 20D)
hmmm,ma intreb daca as vrea sa evadez cartile m-ar lasa?
whisoer, cărţile chiar te ajută…
Rareş,
de ce oferi speranţe gratuite? Nu, nicidecum. Vei începe să fumezi foarte mult, apoi vei căuta compania băuturii şi îţi vei neglija toţi prietenii din copilărie. Cei din jur nu vor mai avea nimic să’ţi spună. Nu peste foarte mult timp, depinde de organism, vei înnebuni.
Da’, da’ daca vrei sa evadezi , ce cale mai buna decit a innebuni exista?
Calea onirica… Pentru ca se presupune ca e reversibila.
Ce fel de flori ii lasi pe pervaz?
de ce sa nu urci? de ce sa nu atingi cartile, florile..pe ele..ielele? nu m’ar opri nimic, mai mult fereastra nu are geamuri…
Urmuz, scuze, nu mai fac..
Monica, ar mai fi săritul pe fereastră.
Annie, gura leului şi ochiul boului.
io, tu…
| melancolia e capitalistă | 13 Comentarii |
| neobișnuitul testament al domnului P. | 12 Comentarii |
| Balaurul de Foc și Inima Galbenă | 11 Comentarii |
| Viața e o curvă bătrână, într-un port | 17 Comentarii |
| Stolzenburg – Cetatea Mândră | 27 Comentarii |
