Întins pe spate, începi să simți în țeastă greutatea propriului cap. Până și ochii, imponderabili, parcă, și lichizi în poziție verticală, apasă greu fundurile osoase. Trupul pare a te trage în jos. E greu. Îl simți greu. Inert. Nu-ți vezi pieptul, doar îl simți ridicându-se și lăsându-se regulat, făcând hainele să foșnească ușor. Poate doar să ai senzația că foșnesc. Ești numai tu cu viața ta. Măsurată prin respirație. Nimic nu legitimează mai temeinic viața decât neantul, culmea. Aerul consumat.
Dezlipind un pic capul de podea îți vezi, peste dealul pieptului, vârfurile picioarelor. Acolo te termini. Ăsta ești tot. Așezi cu grijă, dar fără a putea evita un zgomot înfundat, mai degrabă simțit decât auzit, capul înapoi pe podea. Ochii nu te mai pot vedea, te simți doar. Ești aer.
Întâmplările intră în viața noastră ca un matelot beat și trist într-o curvă de port. Bătrână, plictisită, nepăsătoare, dispare într-o zi fără s-o știe nimeni, ducând cu ea povești triste de mateloți beți.
Nu mi-e teamă că voi muri: mi-e teamă că nu voi fi acolo când se va întâmpla asta. Că nu voi fi apucat să-mi simt vârfurile picioarelor.
In the Valley of Elah este cearta unui muritor cu viața. Condamnat de alții să-și vadă al doilea fiu murind (aiurea, ca orice moarte), un tată caută niște răspunsuri. Nu adevărul. Doar niște răspunsuri. M-a cutremurat. Oamenii încearcă, de obicei, să ascundă durerea întunericului, a sfârșitului. Aici, alții trăiesc atât de intens moartea altcuiva, încât totul devine brutal, fără prea multe cuvinte. Și fără imagini alese.
Sursa imaginii: IMDB
auzi? ia! 1. salta’te de pe podea, ca te trage curentu si faci cistita d’aia, ti’am mai zis (se pune si mersul pe jos in picioarele goale) 2. daca tu esti doar din varful capului pana’n varful picioarelor (nu putin, ca ma uit de jos la tine - asta E un compliment, btw) sterge ce’ai scris azi. si scrisorile din arcadia. si altele, mi’e lene sa le caut titlul acuma, da’ le stii tu 3. daca trupu e greu, domnu pushthebutton, tine regim. ceai verde din plin. nu lipton.
(in rest, oau!)
Ușurel, ușurel! De ce să șterg? Vrei să scriu ”simpatic”? Cu ceaiuri și beuturi și vise romantice?
n’am zis sa stergi! e de tip if… than..
reciteste punctul 2 
Am recitit. Recitește și tu. Eu sunt până-n vârful picioarelor.
bine, tu ai dreptate
Bine, ai și tu.
auzi, acuma, ca ne’am inteles, nu confectionezi si tu o postare simpatica? :)))
Nu. Găsești entrăteinmănt pe bloguri celebre și vesele.
Ce bloguri celebre si vesele? Chiar ma gandeam ca vin aici si intru intr-o lume cenusie, o lume reala in mod absolut. Uneori oamenii au nevoie de astfel de nuante. E bine.
alma, nici prea cenusiu nu e bine…
sper ca te-ai ridicat de pe podea macar sa vezi ce-ai primit in ghetute, nu?!? si apoi ti-a aparut un zambeeet laaaaaaaarg pe fata si, cu ambele maini, ai luat toate bunatatile pe care le-ai primit si le privesti..si le numeri, si povestesti, si le gusti si zambesti in fiecare clipa..nu?!?
Ana, nu sunt deloc pe podea, la pământ, negru, cu moralul jos etc. Era doar scenografia unui text. Blogurile conțin ficțiune. Fără să mintă, neapărat, asta sunt. Cu bunătățile din ”ghetuțe”-le mele 45 nu prea știu ce să zic…
Bucuria vine din lucruri marunte, linijtea vine din suflet, lumina vine din inima fiecaruia! Va urez un PASTE FERICIT
Bun film, l-am vazut si eu intr-un tarziu. Si pentru prima data, cred, mi-a placut TLJ asa, intr-un anume fel.
Cat despre textul tau si strict legat de film, ce mult conteaza sa mori intreg! Macar pentru cei care-ti urmeaza.
Cristina, e bine să şi FII întreg, aş adăuga.
intai am vrut sa te intreb cand ai timp, rares, sa scrii?! apoi mi-am adus aminte ca tu cu asta te hranesti….si ii hranesti si pe altii. frumos. as vrea sa fii fericit.
Iulia, din păcate nu am atât timp cât aş vrea pentru scris. Mulţumesc pentru gânduri.
| Cerul de jos, Orașul de sus | 26 Comentarii |
| glezne | 6 Comentarii |
| Sangvine | 7 Comentarii |
| omagiile mele , doamnă | 0 Comentarii |
| Bătături cu prezențe hazlii | 2 Comentarii |
