Strada e încă la început, dar poți simți venind, dinspre capătul celălalt, lumină și zumzet. Prin amestecul ăsta chemător, îți faci cu greu loc printre oameni. Toți vorbesc tare; își rostesc bucuria. În piață se întâmplă ceva. Strada e ușor curbată. O știi pe de rost, dar tot mai citești pereții cu oarecare emoție. De după ultimul colț apar luminile.

Dai de trenulețe care zâmbesc.

Altele nu-s așa fericite, așteptând copiii.

Copiii nu vin, pentru că au îndeletniciri mai siropoase. Toți sunt vrăjiți de puful dulce.

Alții dau iama în turta dulce, urlând și trăgând de mâneca părinților pentru o pungă foșnitoare.

Gogoșile-s pentru toată lumea.

Râul a înghețat. Cu ajutorul unor voinici din Suedia. Sau poate din Groenlanda. Sunt subțiri și reci și din palmele lor curg pulberi de cristal.

La roată e plin de suflete. Se luptă - mari și mici - pentru căluțul cu coama retezată. E lucios și șaua-i un pic mai moale.

Din omul-câine ies lumini. De peste tot iese lumină.

Îmi așez oasele în spatele spectacolului. Din cana mea iese lumină. Întins pe jos, tot lumină.