exact primul lucru pe care vrei să-l faci e să apeși clanța neuitându-te la piatra de sub picioare pe care-au îndurat-o copitele cailor ce intrau pe poarta acestui a-fost-cândva-han scuturând colbul din coame cizmele din piele tare cu tălpi pingelite suflau aerul pe lângă gambe ca niște câini hăituiți și e atâta poveste în spatele porții că apăsatul clanței e ultimul lucru pe care vrei să-l faci trebuie să rămână acolo
Mai ai de pus (sau nu!?) cate o bară de vers si… tadaaa!…un poem!:)
Sau nu 
Le las așa.
Touche!;)
Reformuland, intentionezi sau nu, post-urile tale sunt cam poeme
Asta da, sunt de acord! Să se revizuiască, primesc!
eu vad un pic de james joyce cu camera in mana
Daciana, trebuie să-l întâlnesc neapărat!
esti inca tanar, mai ai de asteptat
Bine-ai venit, în primul rând! Ironică, de la primele comentarii?
depinde cum interpretezi
(a se aduga la replica de mai sus pentru a nu se interpreta tocmai fraza ce indeamna la interpretare) 
Păi nu știu, Daciana, unde-am învățat eu cuvintele, când spui cuiva mai ai de așteptat, chiar mai are de așteptat…
Ceea ce e de la sine înțeles, pe de altă parte…
| Bătături cu prezențe hazlii | 2 Comentarii |
| Lumini. Pe jos. | 11 Comentarii |
| În Ardeal | 4 Comentarii |
| Alpinism sangvin | 13 Comentarii |
| Balaurul de Foc și Inima Galbenă | 11 Comentarii |
