corăbiile se apropiau de țărm pentru a nu știu câta oară uitau până și rostul războiului uitarea devenise un rezultat singurul concret pentru că adesea nu reușeau să se întoarcă decât cu una două corabii întregi și acum și vântul și valurile și furtuna ce se arată și-au luat cuțitele și săbiile tăindu-se sălbatic aruncându-și sângele în mare cocoțat pe balustrada farului puteai vedea nu departe de țărm valuri de sânge ridicând și coborând buchete de spumă roșie spintecată ca de niște cuțite amorfe de stâncile moi