am încercat să-i așez pe pânză mi-au tremurat mâinile parcă îi vedeam pentru prima ultima oară vedeam maxilarul geometric al bărbatului cu un unghi aspru muchia feței ireal de dreaptă pe dreapta lui stătea ea mai scundă cu textura pielii aproape textilă îmbătrânită de griji dar deloc căruntă ascundeau trecutul în cele mai cumplite pușcării ale sufletului au fost primii care și-au făcut ziduri din lemn după invazie
Cât de interiorizate sunt imaginile… Foarte bune.
Mulțumesc, Vlad. Locurile pe care le-am văzut mă conțin deja. Fotografiile mă conțin. Iar dacă se-ntâmplă asta, înseamnă că am făcut un pas înainte.
Anii ascunşi în spatele ferestrei de cărămida invadează prezentul şi se odihnesc pe marginea patului.
O imagine superbă…
E validă și viziunea asta; unii intră, alții ies.
| însângerând o barcă | 2 Comentarii |
| Ramon și glezna albă a Mariei | 12 Comentarii |
| Steagul desprinderii | 2 Comentarii |
| Balaurul de Foc și Inima Galbenă | 11 Comentarii |
| printre locuri | 1 Comentarii |
